Guvernul mai face un pas spre prăpastie, împrumutând aproape 3 miliarde de lei

Statul român a mai bifat un record al împrumuturilor joi, reușind să atragă aproape 3 miliarde de lei din piață, într-o tentativă disperată de a „repara” un deficit bugetar care a scăpat demult de sub control. Mai exact, Ministerul Finanțelor a obținut 1,38 miliarde lei prin redeschiderea unei emisiuni cu scadență în 2034, acceptând un randament mediu anual de 7,34%, și alte 1,615 miliarde lei cu scadența în mai 2027, la un cost mediu de 7,24%.
Deși dealerii bancari s-au arătat mulțumiți de măsurile anunțate de guvern, optimismul lor e alimentat mai degrabă de speranța că agențiile de rating nu vor retrograda România la categoria „junk” decât de vreo performanță reală a finanțelor publice. Practic, autoritățile par mai preocupate să câștige timp și să evite un downgrade catastrofal decât să adreseze cauzele profunde ale dezechilibrelor bugetare. Pe hârtie, scăderea ușoară a indicilor ROBOR ar putea fi văzută ca un semn de calm pe piața monetară: indicele la trei luni a coborât de la 7,09% la 7,04%, cel la șase luni de la 7,17% la 7,13%, iar cel la 12 luni de la 7,29% la 7,25%. În realitate, dobânzile rămân la niveluri sufocante pentru majoritatea românilor cu credite în lei, iar șansele ca BNR să reducă rata de politică monetară sunt minime. Asta pentru că, în loc să scadă, inflația dă semne că ar putea accelera din nou, alimentată de derapajele fiscale și de un context extern dificil.
În spatele acestor cifre se ascunde o poveste mai puțin optimistă: România trăiește pe datorie, rostogolind împrumuturi scumpe care vor fi plătite cu vârf și îndesat de contribuabili, fie prin taxe mai mari, fie prin inflație care roade puterea de cumpărare. Mai grav, acest cerc vicios riscă să se autoalimenteze: cu cât guvernul se împrumută mai mult și mai scump, cu atât încrederea investitorilor scade, iar costurile viitoare vor crește. Deocamdată, oficialii par să mizeze pe „magia” unor artificii contabile și pe bunăvoința agențiilor de rating. Dar oricât de creativă ar fi contabilitatea bugetară, realitatea economică va lovi mai devreme sau mai târziu: deficitul nu poate fi acoperit la infinit cu datorie scumpă, iar scadențele vin întotdeauna.
Concluzie? Încă un împrumut uriaș bifat de guvern, încă un pas mai aproape de un downgrade dureros și, mai ales, încă un motiv de îngrijorare pentru românii care își văd salariile, economiile și speranțele erodate de o politică bugetară iresponsabilă.

Marius BĂDRĂGAN