România, pe podiumul rușinii europene, unul din trei copii trăiește în sărăcie sau risc de excluziune socială

Mai mult de o treime dintre copiii din România — 33,8% — trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, potrivit celui mai recent raport al organizației Save the Children, lansat în cadrul dezbaterii „Sărăcia copiilor – un cost pe care Europa nu și-l poate permite”, desfășurată la Parlamentul European. Cifra plasează România pe locul al treilea în Uniunea Europeană, după Bulgaria (35,1%) și Spania (34,6%), mult peste media europeană de 24,2%.
Raportul arată o inechitate socială profundă: copiii din mediul rural și cei proveniți din familii cu un nivel scăzut de educație sunt mult mai vulnerabili. Astfel, 41,7% dintre copiii de la sate trăiesc în risc de sărăcie, iar 75,8% dintre copiii ai căror părinți au educație limitată sunt expuși excluziunii sociale. În contrast, doar 5,9% dintre copiii ai căror părinți au studii universitare se confruntă cu o situație similară. „Sărăcia ucide educația”, avertizează Gabriela Alexandrescu, președinte executiv al Salvați Copiii România. „Vulnerabilitățile socioeconomice se transmit de la o generație la alta, iar educația este veriga principală prin care aceste dezavantaje se perpetuează. Incluziunea educațională a copiilor vulnerabili trebuie să fie parte a unor politici sociale integrate, care să sprijine activ atât copiii, cât și părinții lor.”

1,2 milioane de copii români trăiesc în lipsuri majore

În România, 1,255 milioane de copii se confruntă cu dificultăți în a-și asigura nevoile de bază pentru un trai sănătos. Riscul de sărăcie în rândul copiilor este cu șapte puncte procentuale mai mare decât în rândul adulților. Un studiu Salvați Copiii din 2025 arată că 58% dintre familiile care participă la programele educaționale ale organizației nu pot acoperi cheltuielile de școlarizare fără ajutor extern, procentul urcând la 87% în rândul celor aflați în sărăcie subiectivă. Cele mai afectate categorii sunt copiii din familii rome, cu un risc de sărăcie de 78%, copiii din mediul rural, cu un risc de 41,7%, copiii din familii monoparentale, cu 36,5%, și cei din familii numeroase, cu 50,9%. De asemenea, copiii refugiați din Ucraina se confruntă cu mari dificultăți, doar 28,4% dintre familiile acestora afirmând că pot face față nevoilor zilnice.
Raportul subliniază că sărăcia copiilor în România este alimentată de subfinanțarea cronică a domeniilor cheie. Doar 12,8% din PIB este alocat protecției sociale, 3,3% educației și 4,7% sănătății — niveluri semnificativ mai mici decât media europeană. De asemenea, lipsa de predictibilitate a fondurilor și deficiențele în colectarea datelor privind factorii de vulnerabilitate, precum plecarea părinților în străinătate sau apartenența etnică, limitează eficiența politicilor publice.
Deși Uniunea Europeană și-a propus, în 2019, să reducă numărul copiilor aflați în sărăcie cu 5 milioane până în 2030, realitatea este alarmantă: numărul copiilor afectați a crescut cu 446.000 între 2019 și 2024, ajungând la 19,5 milioane. „Sărăcia unui copil nu este o statistică, ci un eșec colectiv”, a declarat Victor Negrescu, vicepreședinte al Parlamentului European, gazda dezbaterii. „Europa nu își mai poate permite să trateze investițiile în copii ca pe o opțiune bugetară, ci trebuie să le privească drept o urgență morală și economică. Fiecare copil exclus astăzi înseamnă o Europă mai săracă mâine.”
La rândul său, Roxana Mînzatu, Comisar European pentru drepturi sociale și competențe, a subliniat că „investiția în copii nu este o cheltuială, ci o datorie morală și cea mai înțeleaptă decizie economică. Nu putem scoate copiii din sărăcie atâta timp cât părinții lor trăiesc în sărăcie.”

Costul economic al inacțiunii

Save the Children estimează că povara economică anuală a sărăciei în rândul copiilor este echivalentă cu 3,4% din PIB la nivelul statelor OCDE. Efectele includ participare scăzută pe piața muncii, venituri reduse și o sănătate precară. Adulții care au crescut în sărăcie câștigă în medie cu 20% mai puțin și pierd echivalentul a două săptămâni de speranță de viață pe an.
Raportul „Sărăcia copilului: Costul pe care Europa nu și-l poate permite” atrage atenția că fenomenul nu este inevitabil, ci rezultatul lipsei de acțiune politică. Organizația solicită consolidarea Garanției Europene pentru Copii, creșterea investițiilor în educație și sănătate și adoptarea unei noi strategii europene de combatere a sărăciei. „Întrebarea nu mai este dacă Europa își permite să investească în copii”, concluzionează raportul, „ci dacă își poate permite să nu o facă.”

Marius BĂDRĂGAN