„Factura o să vă aducă aminte în fiecare lună cât de frumos v-au mințit!“

De la 7,02 lei în 2019 la 23,23 lei în 2026: Călărășiul ajunge județul cu cea mai scumpă apă din România, în timp ce administrația județeană promite porturi, aquaparcuri și spitale

Începând cu 1 iunie 2026, locuitorii județului Călărași vor suporta cel mai ridicat tarif pentru serviciile de apă și canalizare din întreaga țară: 23,23 lei pe metrul cub, fără TVA. Cifra, anunțată public de deputatul liberal Ciprian Pandea, președintele organizației județene PNL Călărași, depășește tarifele practicate în București, Cluj-Napoca și Constanța – orașe incomparabil mai mari și cu o infrastructură edilitar-urbană cu totul diferită. Paradoxul este cu atât mai dureros cu cât județul Călărași se numără în mod constant printre județele cu cele mai mici salarii medii din România, iar povara acestei facturi cade cu precădere pe umerii oamenilor cu venituri modeste.
Mesajul postat de deputatul Pandea pe pagina sa de socializare a stârnit reacții în mediul online local și readuce în prim-plan o întrebare incomodă: cum a fost posibil ca un județ care în 2019 plătea 7,02 lei pe metrul cub să ajungă, în doar șapte ani, la un tarif de peste trei ori mai mare – și, mai ales, cine răspunde pentru această evoluție?

Șapte ani, un singur sens: în sus

Cronologia prezentată de deputatul liberal este simplă și, tocmai de aceea, greu de contestat. În 2019, tariful practicat de EcoAqua Călărași – compania județeană de apă și canalizare – era de 7,02 lei pe metrul cub. Era deja un tarif considerat ridicat în raport cu puterea de cumpărare locală, motiv pentru care a și devenit subiect de campanie electorală în anii următori. Până în 2024, fără ca vreun comunicat oficial să marcheze dramatic momentul, tarifele crescuseră deja cu aproximativ 60% față de nivelul din 2019. Iar de la 1 iunie 2026, saltul devine istoric: 23,23 lei pe metrul cub, adică o creștere totală de peste 230% într-un interval de șapte ani. Pentru o familie cu un consum lunar obișnuit de 10 metri cubi, diferența dintre factura din 2019 și cea de după 1 iunie 2026 înseamnă aproximativ 162 de lei în plus în fiecare lună – sau aproape 1.950 de lei în plus pe an. Într-un județ în care salariul mediu net se situează semnificativ sub media națională, această sumă nu este neglijabilă.
Ceea ce transformă această poveste dintr-un simplu fapt economic într-un caz politic cu rezonanță este contextul în care s-au produs aceste scumpiri. Deputatul Pandea îl reconstituie cu precizie chirurgicală. În perioada 2018-2020, actualul președinte al Consiliului Județean Călărași se afla în opoziție și folosea în mod consecvent EcoAqua drept simbol al incompetenței și clientelismului din administrația de atunci. Compania era numită public „caracatiță”, directorii săi erau prezentați drept oameni puși politic, iar tarifele erau invocate ca dovadă a modului în care cetățenii sunt stoarși de o administrație coruptă. Promisiunea era clară și răsunătoare: venim la putere, dăm afară conducerea veche, scădem prețurile, curățăm sistemul. În 2020, cu acest mesaj, administrația actuală câștigă alegerile județene sub sloganul „administrație pentru oameni”. Cetățenii votează schimbarea. Votează tarifele mici. Votează curățenia promisă. Ce urmează este, în viziunea lui Pandea, o lecție dureroasă despre distanța dintre retorică și realitate. Tarifele nu scad. Dimpotrivă, cresc an de an. Iar în 2024, când presiunea publică redevine palpabilă, același lider județean apare din nou în spațiul public cu un mesaj familiar: „cetățenii vor tarife mici.” Mesajul funcționează. Alegerile sunt câștigate din nou. Iar pe 1 iunie 2026, tariful atinge cel mai înalt nivel din istoria județului – și, conform datelor disponibile, din istoria întregii țări. „În 2028 o să iasă iar cu lacrimi în ochi: dragii noștri, nu mai puteți suporta acest tarif record! Și o să vă promită din nou reduceri”, scrie Pandea, într-o previziune care sună mai degrabă a certitudine decât a speculație.

Ce se ascunde în spatele facturii: pierderi de 44%, milioane europene blocate și 1,4 milioane lei prejudicii identificate de ANAF

Tariful record nu este însă un simplu efect al scumpirii energiei sau al inflației generale – fenomene reale, dar care nu explică singure o triplare a prețului. Deputatul liberal invocă o serie de probleme structurale și de management care, susține el, sunt în mod deliberat ținute departe de atenția publică.
Pierderile din rețea – 44%. Potrivit unui raport oficial al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (ANRSC), EcoAqua Călărași înregistrează pierderi anuale de aproximativ 5,4 milioane de metri cubi de apă – adică 44% din apa introdusă în rețea dispare înainte să ajungă la consumator. Este o cifră alarmantă, care plasează compania printre cele mai ineficiente operatori de profil din România. Fiecare metru cub de apă pierdut înseamnă costuri de producție, pompare și tratare care nu sunt recuperate și care, în cele din urmă, sunt transferate în tariful plătit de cetățeni.
Proiectul POIM – blocat din motive politice. România a accesat fonduri europene prin Programul Operațional Infrastructură Mare tocmai pentru a moderniza infrastructura de apă și a reduce pierderile. Județul Călărași a beneficiat și el de un astfel de proiect. Potrivit lui Pandea însă, acesta a stagnat luni întregi – nu din cauza unor obstacole tehnice sau birocratice de neevitat, ci în contextul unui conflict intern în cadrul companiei, generat de procedura de demitere a propriului director. Cu alte cuvinte, în loc să se lucreze la rețea, conducerea politică a companiei era ocupată cu lupte de putere interne.
Prejudiciile identificate de ANAF – 1,4 milioane de euro. Poate cel mai grav aspect invocat de deputatul liberal: Agenția Națională de Administrare Fiscală ar fi identificat deja prejudicii de 1,4 milioane de euro la nivelul EcoAqua, alături de un număr supradimensionat de angajați. Sunt cifre care ridică întrebări serioase despre guvernanța companiei și despre modul în care aceasta a fost administrată în ultimii ani.
Niciuna dintre aceste informații, susține Ciprian Pandea, nu face subiectul comunicărilor oficiale ale administrației județene. În locul lor, agenda publică este dominată de anunțuri despre cel mai frumos port de pe Dunăre, despre viitorul AquaParc, despre spitalul județean (aflat în construcție, deși, notează deputatul, cu abateri față de proiectele inițiale), despre Palatul Prefecturii „redat călărășenilor” – o clădire unde, în opinia sa, se organizează în principal ședințe de partid.

O lectură mai largă: când politica locală trăiește din facturi neplătite cu atenție

Povestea apei din Călărași este, la o privire mai atentă, o ilustrare concentrată a unui mecanism politic care funcționează în multe județe din România: promisiunea electorală construită pe resentimentul față de o factură mare, urmată de o guvernare care agravează exact problema invocată, și reîncărcată cu o nouă promisiune la fiecare ciclu electoral. Cetățeanul, prins între facturi tot mai grele și neîncredere față de toți actorii politici, este tentat fie să nu mai voteze, fie să voteze din nou schimbarea – indiferent cine o propune și indiferent dacă a mai propus-o înainte.
Deputatul Pandea încearcă să rupă acest cerc punând cifrele pe masă: 7,02 lei în 2019, 23,23 lei în 2026, 5,4 milioane de metri cubi pierduți anual, 1,4 milioane de euro prejudicii, un proiect european blocat. Sunt cifre care nu au nevoie de comentariu politic suplimentar pentru a vorbi. Rămâne de văzut dacă, de această dată, factura lunară va fi citită nu doar ca o sumă de plătit, ci și ca un document politic.

Gabriel MICU