Peste 10.500 de copii dispăruți într-un an în România. Fenomenul ia amploare pentru al treilea an consecutiv
România se confruntă cu o realitate tot mai îngrijorătoare: numărul copiilor dispăruți continuă să crească de la an la an, iar statisticile oficiale indică faptul că fenomenul nu mai poate fi privit ca o serie de incidente izolate. În spatele fiecărei dispariții se află, de cele mai multe ori, povești despre suferință, conflicte familiale, lipsa dialogului sau nevoia disperată a unui copil de a fi ascultat și înțeles.
Datele furnizate de Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR), la solicitarea Organizației Salvați Copiii România, arată că în perioada 20 mai 2025 – 20 mai 2026 au fost înregistrate nu mai puțin de 10.566 de sesizări privind minori dispăruți. Cifra este cu peste 600 mai mare comparativ cu anul precedent și cu aproape 2.000 mai mare decât în urmă cu doi ani, confirmând o tendință ascendentă care se menține pentru al treilea an consecutiv. Pentru comparație, între aprilie 2022 și aprilie 2023 au fost raportate 8.722 de sesizări privind copii dispăruți, în timp ce între aprilie 2023 și aprilie 2024 numărul acestora a urcat la 9.902. Specialiștii avertizează că această creștere constantă nu trebuie tratată ca o simplă statistică, deoarece fiecare caz reflectă o vulnerabilitate gravă în viața unui copil. Deși aproximativ 97% dintre copii sunt găsiți sau revin într-un interval scurt, fără implicații majore de risc infracțional ori pericole severe la adresa integrității lor fizice, experții subliniază că disparițiile nu trebuie minimalizate. În cele mai multe situații, plecarea copilului reprezintă un semnal de alarmă, o expresie a unor traume emoționale, a sentimentului de neapartenență sau a unor probleme care au rămas prea mult timp neobservate.
Adolescenții, categoria cea mai expusă
Statisticile IGPR relevă un aspect alarmant: adolescenții între 14 și 18 ani reprezintă cea mai mare categorie de copii declarați dispăruți. Din totalul celor peste 10.500 de sesizări înregistrate în ultimul an, nu mai puțin de 8.140 au privit minori din această grupă de vârstă. În același timp, au fost raportate 2.186 de dispariții în rândul copiilor cu vârste între 10 și 14 ani, 158 de cazuri privind copii între 5 și 10 ani și 82 de sesizări pentru copii mai mici de 5 ani. Experții explică această disproporție prin faptul că adolescența este o perioadă marcată de transformări emoționale profunde, conflicte identitare și vulnerabilitate crescută în raport cu influențele externe. În această etapă, lipsa unei comunicări reale cu familia sau experiențele negative repetate pot determina copilul să considere fuga drept o formă de evadare.
Potrivit datelor analizate de Salvați Copiii, aproximativ 60% dintre dispariții reprezintă plecări considerate „voluntare”, în special din centre de plasament, cămine școlare sau locuințe sociale administrate de direcțiile de protecție a copilului. Totuși, specialiștii insistă că termenul „voluntar” este adesea înșelător. „Un copil nu pleacă pur și simplu pentru că își dorește libertate. În cele mai multe cazuri, plecarea este un strigăt de ajutor, o încercare de a scăpa de un mediu perceput drept nesigur sau dureros”, explică psihologii organizației. Cele mai multe sesizări privind copii dispăruți au fost înregistrate în București, la nivelul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, dar și în județele Bihor, Constanța, Giurgiu și Iași.
Problema copiilor dispăruți depășește granițele României. La nivel european, aproximativ 250.000 de copii sunt declarați dispăruți în fiecare an, potrivit Missing Children Europe, organizație care reunește 32 de ONG-uri din 27 de state europene. Specialiștii europeni atrag atenția asupra unui risc tot mai mare: grooming-ul, fenomen prin care adulți manipulează copiii online sau offline pentru a-i exploata sexual ori pentru trafic de persoane. Mulți copii ajung să plece de acasă după ce dezvoltă relații aparent afective cu persoane necunoscute întâlnite în mediul online, care le promit siguranță, iubire sau o viață mai bună. În contextul dezvoltării accelerate a platformelor sociale și a comunicării digitale, riscurile pentru adolescenți au devenit semnificativ mai mari, iar monitorizarea discretă și dialogul constant cu copilul sunt considerate instrumente esențiale de prevenție.
Campania „Când un copil dispare, căutarea nu se oprește”
Cu ocazia Zilei Internaționale a Copiilor Dispăruți, marcată anual pe 25 mai, Salvați Copiii România a lansat campania națională „Când un copil dispare, căutarea nu se oprește”, desfășurată în cadrul inițiativei europene #BlueForHope. Campania urmărește să atragă atenția asupra faptului că dispariția unui copil nu înseamnă doar o alertă temporară, ci un semnal care obligă întreaga societate să manifeste vigilență și responsabilitate. Publicul este încurajat să participe la campanie prin publicarea unei imagini albastre pe rețelele sociale, inclusiv Instagram, TikTok sau Facebook. Culoarea albastră, asociată florii de nu-mă-uita, simbolizează promisiunea că niciun copil dispărut nu trebuie uitat și că eforturile de căutare și protecție trebuie să continue până când acesta ajunge în siguranță. În semn de solidaritate, pe 25 mai, clădirea Liceul „Ion Luca Caragiale” din București va fi iluminată în albastru, pentru a transmite un mesaj public privind gravitatea fenomenului disparițiilor de minori.
Specialiștii Salvați Copiii explică faptul că motivele pentru care copiii aleg să plece sunt complexe și aproape niciodată întâmplătoare. În multe cazuri, plecarea este rezultatul acumulării unor experiențe negative și al convingerii copilului că nu mai este înțeles sau protejat. În topul cauzelor identificate se află conflictele familiale, violența domestică, neglijarea, abuzul emoțional sau fizic și stilurile parentale excesiv de autoritare. Consumul de alcool sau droguri în familie poate accentua sentimentul de nesiguranță al copilului. Totodată, sănătatea mintală joacă un rol esențial. Mulți adolescenți care fug de acasă traversează episoade depresive, anxietate severă sau gânduri suicidare. În lipsa unui adult de încredere, copilul poate ajunge să considere fuga singura cale de scăpare. Școala este un alt factor important. Bullyingul, izolarea socială, dificultățile de învățare și presiunea grupului pot contribui la deteriorarea stării emoționale a copilului. În cazul minorilor aflați în centre de plasament, motivele sunt adesea legate de dorința de reunificare cu familia biologică sau de dificultățile de adaptare în sistemul de protecție.
Semnalele de alarmă pe care părinții nu trebuie să le ignore
Psihologii avertizează că, înainte de a pleca, mulți copii transmit involuntar semnale care pot fi observate de familie. Uneori acestea sunt subtile, dar repetarea lor poate indica o suferință profundă. Retragerea bruscă din activitățile preferate, izolarea în cameră, tristețea persistentă, iritabilitatea sau anxietatea accentuată pot reprezenta prime semne. De asemenea, scăderea rezultatelor școlare, conflictele repetate la școală, schimbările în tiparele de somn sau alimentație și apariția unor prieteni necunoscuți pot indica probleme serioase. Un alt semnal important este timpul tot mai mare petrecut online, însoțit de conversații ascunse sau închise rapid la apropierea unui adult. Nu trebuie ignorate nici afirmațiile aparent banale precum „nu mă înțelege nimeni”, „aș vrea să dispar” sau „mi-aș dori să fiu în altă parte”. Specialiștii avertizează că astfel de expresii pot ascunde suferințe emoționale profunde. „Copiii nu fug doar de acasă, ei fug spre ceva ce nu reușesc să găsească acasă. Datoria noastră, ca părinți, este să facem din casă acel loc. Un copil care simte că există măcar un adult care îl ascultă fără să-l judece are șanse mult mai mici să caute această ascultare în afara casei, uneori în locuri periculoase”, a declarat Gabriela Alexandrescu. Aceasta a subliniat și importanța modului în care copiii sunt primiți după ce revin acasă sau într-un centru de plasament. Potrivit specialiștilor, reacțiile punitive sau reproșurile agresive pot crește riscul unei noi plecări.
Ce trebuie făcut dacă un copil dispare
Organizația avertizează că primele ore după dispariția unui copil sunt decisive. Părinții nu trebuie să aștepte și să creadă că minorul se va întoarce singur, ci trebuie să sesizeze imediat autoritățile. Este important ca familia să poată oferi rapid o fotografie recentă, detalii despre hainele purtate, locul unde copilul a fost văzut ultima dată, informații despre telefonul utilizat, aplicațiile de mesagerie active, prietenii apropiați și eventualele probleme medicale. În cazul dispariției unui copil, pot fi apelate imediat numerele 112 pentru situații de urgență, 116000 – linia europeană pentru copii dispăruți, disponibilă permanent, și 119 – numărul național pentru situații de abuz, exploatare sau neglijare a minorilor.
Mesajul transmis de specialiști este unul clar: în spatele unui copil dispărut există aproape întotdeauna o poveste de suferință care a rămas neauzită. Iar prevenirea începe, înainte de toate, prin dialog, atenție și disponibilitatea adulților de a asculta fără a judeca.
Cristina ANDREI
