Vârsta de pensionare urcă spre 67 de ani. Femeile, cele mai lovite de calendarul schimbării

Românii care și-au început activitatea profesională la 22 de ani, în 2024, ar putea ieși la pensie abia în jurul vârstei de 67 de ani, spre finalul anilor 2060. Este vorba, însă, despre o proiecție pe termen lung, nu despre o schimbare care afectează imediat pe cei aflați acum aproape de pensionare. Dincolo de cifre, tema ridică întrebări concrete: cine va munci mai mult, cât de pregătit este sistemul pentru o astfel de schimbare și ce înseamnă ea pentru planificarea financiară a fiecărei generații.

Pragul legal actual rămâne 65 de ani

Legea pensiilor aflată în prezent în vigoare menține vârsta standard de pensionare la 65 de ani, deopotrivă pentru bărbați și femei. Pentru femei, creșterea se aplică etapizat, de la 62 de ani și trei luni, prag valabil din septembrie 2024, până la 65 de ani, termen fixat pentru ianuarie 2035. În aceeași perioadă, stagiul complet de cotizare contributiv al femeilor urcă de la 32 de ani și opt luni la 35 de ani, în timp ce stagiul minim necesar pentru pensia pentru limită de vârstă rămâne, pentru ambele sexe, de 15 ani. Vârsta de 67 de ani, vehiculată tot mai des în spațiul public, reprezintă rezultatul unui calcul comparativ între persoanele care s-au pensionat în 2024 și tinerii care au intrat, în același an, pe piața muncii la 22 de ani, presupunând o carieră neîntreruptă. Pentru această generație, momentul pensionării ar urma să se situeze în jurul anului 2069.
Analiza arată o majorare de cel puțin doi ani pentru bărbați, până la pragul de 67 de ani, în timp ce pentru femei diferența calculată față de reperul din 2024 ajunge la aproximativ 4,8 ani. Practic, generația de femei care intră acum sau va intra în următorii ani pe piața muncii va resimți cea mai amplă recalibrare a vârstei de pensionare din ultimele decenii, cumulând atât etapizarea deja prevăzută de lege până în 2035, cât și eventualele ajustări ulterioare legate de speranța de viață. Egalizarea vârstei legale de pensionare între femei și bărbați se va produce, totuși, mai devreme, în 2035, când ambele categorii vor avea același prag standard, de 65 de ani. Diferența dintre sexe nu se prelungește, așadar, până în anii 2060, deși până atunci ar putea interveni o nouă majorare, comună de această dată ambelor sexe, generată de mecanismul care leagă vârsta de pensionare de evoluția speranței de viață.

Efecte asupra planificării financiare și a pieței muncii

Pentru cei care intră acum sau urmează să intre pe piața muncii, proiecția de 67 de ani schimbă orizontul de planificare a pensiei private și a economiilor personale. O carieră mai lungă cu doi până la cinci ani, față de reperele actuale, înseamnă contribuții suplimentare la pilonul public, dar și o fereastră mai mare pentru acumularea de economii prin pilonul II sau prin fonduri private facultative, pentru cei care aleg această variantă. Pentru angajatori, o populație activă care lucrează mai mulți ani ridică teme legate de managementul carierei pe termen lung, de recalificare și de adaptarea locurilor de muncă pentru angajați aflați la vârste înaintate, mai ales în domenii solicitante fizic. Sectoare precum construcțiile, industria sau agricultura ar putea resimți mai puternic efectele unei vârste de pensionare mai ridicate, spre deosebire de activitățile administrative sau de birou.
Pentru sistemul public de pensii, o vârstă de ieșire mai mare înseamnă, teoretic, un raport mai echilibrat între numărul contribuabililor activi și numărul pensionarilor, într-un context demografic marcat de îmbătrânirea populației și de scăderea natalității. Practic, mecanismul de legare a vârstei de pensionare de speranța de viață este gândit tocmai pentru a menține sustenabilitatea sistemului pe termen lung, fără intervenții legislative repetate.

Pensionarea anticipată rămâne o excepție, nu o regulă

Legea prevede două situații distincte care nu trebuie confundate. Pensia anticipată, însoțită de diminuarea cuantumului, poate fi obținută cu cel mult cinci ani înaintea vârstei standard de pensionare, de către persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare prevăzut pentru generația lor. Separat, o persoană care a depășit stagiul complet contributiv cu cel puțin cinci ani de cotizare poate solicita pensie pentru limită de vârstă cu până la cinci ani mai devreme. La un prag standard de 65 de ani, reducerea maximă poate coborî vârsta de pensionare la 60 de ani, însă îndeplinirea condiției trebuie verificată individual, în funcție de data nașterii și de perioadele recunoscute de lege. Această reducere de cinci ani nu se cumulează cu alte reduceri acordate pentru condiții speciale de muncă, handicap sau alte situații prevăzute de legislație. Pentru cei care mizează pe o ieșire anticipată la pensie, calculul rămâne, așadar, strict individual, iar diminuarea cuantumului lunar reprezintă un cost financiar real, care trebuie cântărit în raport cu beneficiul unei pensionări mai devreme.
Fenomenul nu este unul specific României. La nivelul Uniunii Europene, vârsta medie de pensionare ar urma să crească, tot până spre finalul anilor 2060, de la 64,7 la 66,7 ani pentru bărbați și de la 64 la 66,6 ani pentru femei. Contextul românesc se înscrie, astfel, într-o tendință generalizată la nivel european, determinată de aceiași factori: creșterea speranței de viață, presiunea asupra sistemelor publice de pensii și nevoia de a menține un echilibru între generații.

Cine resimte, de fapt, schimbarea

Pentru angajații aflați în prezent aproape de pensionare, nu există o trecere automată la pragul de 67 de ani. Data ieșirii la pensie continuă să fie stabilită în funcție de luna și anul nașterii, sex, stagiul de cotizare și eventualele reduceri prevăzute de lege. Proiecția vizează, în special, generațiile tinere, cele care au intrat recent pe piața muncii și care vor parcurge o carieră completă în noile condiții legislative.
Pentru aceste generații, principala consecință practică nu este o decizie luată acum, ci un orizont de planificare pe termen lung, care ar trebui integrat din timp în deciziile privind cariera, economisirea și pensia privată, cu atât mai mult cu cât mecanismul legat de speranța de viață poate genera, în timp, noi ajustări ale vârstei standard de pensionare.

Cristina ANDREI