Tema educaţiei din România, pusă pe tapet, de către USR Slobozia

Recent, reprezentanţii USR Slobozia au organizat o conferinţă de presă cu scopul de a prezenta iniţierea unor proiecte de lege pentru susţinerea unui sistem educaţional adecvat secolului XXI. Acţiunea a avut loc în cadrul dezbaterii pe tema Educaţiei, la aceasta participând şi trei invitate de marcă, ale formaţiunii, de la nivel naţional. Este vorba de senatorul Silvia Dinică (preşedintele Comisiei de Ştiinţă, membru în Comisia de Învăţământ), deputatul Denisa Neagu (secretar în Comisia pentru industrii şi servicii, membru în Comisia pentru antreprenoriat şi turism) şi Corina Atanasiu (coordonatoarea Programului de Dezvoltare Locală, responsabilă cu politicile publice din educaţie  – Departamentul de Politici Publice al USR, Secretar de Stat în guvernarea USR la Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene). Nu în ultimul rând, la conferinţă au fost prezenţi preşedintele USR Ialomiţa, Octavian Săvoiu şi cel al organizaţiei municipale – Alexandru Horhocea.

În debutul întâlnirii, Alexandru Horhocea a vorbit despre importanţa educaţiei, că aceasta trebuie să fie prioritatea zero a României, dacă se vrea, cu adevărat, să se realizeze ceva. De aceea este nevoie să se aloce atât resurse umane, cât şi financiare. „Învăţământul trebuie susţinut din toate direcţiile şi mă bucur că au răspuns invitaţiei noastre doamna Corina Atanasiu care a fost secretar de stat în Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene. S-a ocupat în mod expres de componenta de educaţie din PNRR, reuşind să aloce 3,6 miliarde euro pentru învăţământ. Ne-au onorat cu prezenţa, de asemenea, colega noastră, Silvia Dinică care este senator la al doilea mandat, membru în Comisia de educaţie şi doamna deputat Denisa Neagu. Problema educaţiei este o chestiune spinoasă. Ne deranjează, de exemplu, faptul că am înţeles că prioritatea Consiliului Judeţean este aceea de a-şi construi un sediu nou. Asta în condiţia în care multe alte Consilii Judeţene găsesc de cuviinţă să-şi reducă organigramele, să le facă mai funcţionale. Nu mi se pare un lucru firesc. Un lucru mai de bun augur ar fi fost digitalizarea şi comprimarea aparatului administrativ”, a punctat Alexandru Horhocea, dând apoi posibilitatea invitatelor să intervină.
Prima care a răspuns la ,,provocare” a fost Corina Atanasiu, ce a mai trecut prin Slobozia, vara trecută, la o întâlnire cu liceele tehnologice, imediat după ce a apărut întâia variantă a noului pachet de legi ale Educaţiei (al fostului ministru Câmpeanu). „Atunci, aceste licee tehnologice erau ameninţate cu dispariţia totală. Am început chiar o campanie, sprijinită fiind de doamnele directoare şi întreg personalul didactic de acolo, tocmai pentru a salva liceele tehnologice. O parte din amendamente – pe care le-am promovat şi încercat să le impunem pe agenda publică – au fost preluate, spre satisfacţia noastră, în noile pachete de legi. Dar, nu în totalitate, căci încă mai sunt probleme. Mă bucur că în judeţul Ialomiţa, chiar există un interes real pentru educaţie. În acest domeniu există foarte multe probleme şi discuţii în spaţiul public, plecând de la secretizarea pachetelor de legi. Am citit trei versiuni ale pachetelor de legi, cu foarte mare atenţie, pentru a putea veni cu nişte propuneri constructive. Noi nu avem nevoie de un nou pachet de legi. S-a vorbit foarte mult în spaţiul public despre legătura dintre noul pachet de legi şi PNRR – Programul Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Dar, PNRR nu ne obligă să avem un nou pachet de legi. Fireşte că banii veniţi prin PNRR, cele 3,6 miliarde euro, ar trebui să se regăsească în investiţiile din educaţie. Aceşti bani sunt condiţionaţi de nişte modificări legislative, pe care Guvernul şi le-a asumat în 2021 că le va parcurge. Dar de la aceste modificări legislative punctuale, ce privesc diferite probleme din sistem, până la a veni cu şenilele peste 3 milioane de copii, să schimbi deodată tot, este o diferenţă foarte mare. O altă problemă esenţială în construcţia acestui pachet de legi este că nu ştim ce nu merge şi de ce trebuie să schimbăm. Am ajuns să schimbăm inclusiv Evaluarea Naţională care, de bine, de rău, este un sistem rodat. Asigură atâta echitate cât poate să genereze sistemul nostru de educaţie şi iată venim să dublăm numărul de examene, să punem o presiune suplimentară pe copiii noştri. Este inadmisibil…Noi, ca ţară, acum avem alte priorităţi, anume măsurile legislative din PNRR şi cheltuitul banilor din acest program”, a precizat Corina Atanasiu, care a venit şi cu un exemplu vizavi de aceste priorităţi. Anume Programul Naţional pentru Reducerea Abandonului Şcolar (PNRAS), care a fost un jalon anul trecut şi are o alocare de 600 milioane euro. „Este cea mai mare alocare pe un program naţional ce vizează reducerea abandonului şcolar. Nu am avut niciodată o investiţie atât de mare pe reducerea abandonului şcolar. Noi avem o problemă reală cu abandonul şcolar. Cred că ţintele noastre trebuie să fie problemele astea foarte grele: abandonul şcolar, analfabetismul funcţional. Nicidecum, nu trebuie să improvizăm noi probe la Bacalaureat sau la Evaluarea Naţională. Discutăm discuţii, ca să ne aflăm în treabă: câte zile are anul şcolar, când să poziţionăm vacanţele. Mai vine un patronat şi ne trimite la schi, când nu e zăpadă afară. Adică sunt perdele de fum care, de fapt, maschează adevăratele probleme ale sistemului. Dar, ce trebuie noi să facem – în viitorul apropiat, până în 2026 – este să ne canalizăm toate eforturile în a cheltui aceşti bani. Ori, pentru reducerea abandonului şcolar, pe PNRAS, până acum s-au cheltuit doar 3% din bani, deşi trebuia să fim mult, mult avansaţi…Mare parte din aceşti bani se duc pe birocraţie. Acesta este marele păcat al mentalităţii românului care mai adaugă un strat de birocraţie peste birocraţia europeană…În PNRAS, şcolile trebuiau să primească direct grant-ul şi să cheltuiască banii. Dar, acum, Ministerul Educaţiei a băgat şi Inspectoratul Şcolar la mijloc, care le blochează oamenilor banii. Practic, Inspectoratele Şcolare decid de la sine putere – deşi nu au niciun rol în contract – ce costuri sunt bune şi care nu…Acest program, PNRAS este foarte important. Proiectele sunt bine gândite. Fiecare şcoală şi-a numărat elevii care sunt în situaţie de risc de abandon şcolar sau chiar declaraţi în abandon. Sunt proiecte începând de la dezvoltare personală, recuperare şcolară, organizare de excursii, tabere, muzee, îmbrăcăminte. Dacă şcoala a considerat că este un impediment pentru copii să nu vină la ore fiindcă nu au cu ce să se încalţe sau că se simt prost că poartă haine vechi şi rupte, pot să le cumpere inclusiv haine. Pot să facă orice. Aşa am gândit programul, să lăsăm acea flexibilitate şcolii, să se adapteze la situaţia reală din teren. Dacă acei copii au nevoie de haine şi ghiozdane, le dai haine şi ghiozdane ca să-i ţii la şcoală. Au nevoie de mâncare, le dai mâncare, ca să-i ţii la şcoală. Dacă nu au ieşit niciodată din satul lor şi nu-şi imaginează altceva decât coada vacii, îi urci într-un microbuz şi-i duci să vadă şi ei un muzeu sau un cinematograf…În perioada 2015-2018, la nivel naţional, abandonul şcolar a scăzut cu 3 puncte procentual, graţie unui program. Acest program a avut efect, dar a venit pandemia, a dereglat iarăşi totul şi a dat cifrele peste cap. Trebuie să fim într-o luptă continuă, contracronometru cu abandonul şcolar. În momentul acesta, dacă punem laolaltă abandonul şi analfabetismul funcţional grav, practic, pierdem un copil din doi. Avem copii puţini, se nasc generaţii din ce în ce mai reduse. Şi suntem atât de bogaţi că ne permitem luxul, ca din aceste generaţii, să pierdem un copil din doi. Oglinda adevărului va fi în 2030, când vor începe decreţeii să iasă la pensie, vom avea un angajat la trei pensionari şi atunci va începe sărăcia. Noi nu ne dăm seama acum, dar fiecare dintre copiii aceştia este extrem de valoros. Noi din copiii aceştia trebuie să facem rachete spaţiale. Trebuie să practice nişte ocupaţii cu o valoare adăugată atât de mare încât, prin taxele lor, să poată ţine câte trei pensionari. De aceea ne luptăm pentru fiecare copil şi a fost un efort imens să convingem Comisia Europeană să avem aceste 600 milioane de euro pentru reducerea abandonului şcolar”, a mai adăugat Corina Atanasiu.

„Din păcate, doamna Deca este ministru într-un moment nepotrivit al istoriei, când datele din educaţie n-au arătat niciodată mai rău”

O intervenţie a avut şi senatorul Silvia Dinică, preşedintele Comisiei de Ştiinţă, membru în Comisia de Învăţământ. Printre principalele proiecte pentru educaţie, în
care s-a implicat, se numără creşterea salariilor debutanţilor din învăţământul preuniversitar, transportul gratuit al elevilor şi transparenţa universitară. Aceasta a continuat discuţia pe seama PNRR şi a faptului că există bani, dar mecanismul este atât de dezarticulat încât pare că România nu ajunge la ei. „Noi în acest film am mai fost, nu ne surprinde că pierdem bani. Pentru că, bani am mai pierdut. Întrebarea este cum să nu pierdem bani şi cum facem rost de acea resursă umană care să se comporte cum trebuie. Acum, în ceea ce priveşte USR, noi am chemat-o pe doamna Deca în Parlament. Trebuie să ne spună ce are de gând cu aceste legi: dacă sunt perdele de fum, o metodă de a abate atenţia de la adevăratele probleme ale educaţiei sau chiar are nişte soluţii gândite, uitându-se la problemele sistemului. Răspunsul la această întrebare, noi nu l-am auzit, din partea doamnei ministru şi a echipei dumneaei. Până la urmă, tot procesul acesta ar trebui să fie al unei echipe şi am vrea să ştim care sunt oamenii ce au lucrat pe aceste proiecte de legi. În mod oficial, aceste proiecte de legi nici nu există, fiindcă au fost transmise pe surse. M-am gândit de multe ori că de fapt şi asta este o metodă de a ţine ocupată Opoziţia, aruncând încă cinci versiuni ale proiectelor de lege pe piaţă. Pe considerentul că, tocilarii de la USR se vor grăbi să le compare şi vor mai pierde două-trei săptămâni, uitându-se la diferenţele dintre ele. În schimb, doamna ministru nu vorbeşte niciodată despre problemele reale ale educaţiei. Nu vorbeşte despre rezultatele la simularea evaluării naţionale, care sunt absolut crunte pe mediul rural. Nu aflăm niciodată, nici de la Inspectoratul Şcolar şi Minister, ce deficit de profesori avem şi cum plănuim să-l acoperim în următoarea perioadă. Teoretic, avem nişte mecanisme de avertizare asupra abandonului şcolar, dar în realitate nu comunică nimeni pe tema asta…Din păcate, doamna Deca este ministru într-un moment nepotrivit al istoriei, când datele din educaţie n-au arătat niciodată mai rău. Dar, din moment ce şi-a asumat acest mandat, trebuie să şi vină cu soluţii la aceste probleme. Noi avem iniţiative legislative care modifică actualele legi ale educaţiei, tocmai în sensul de a încuraja profesorii debutanţi să rămână în sistem, să găsim soluţii pentru transportul şcolar. Dar, acestea sunt cumva cu semnul întrebării. Ne întrebăm ce se va întâmpla cu ele, dacă se modifică legile Educaţiei. De aceea, eu cred că, de foarte multe ori, discuţia aceasta despre legile educaţiei este doar o metodă de a nu discuta de problemele din educaţie”, a subliniat senatorul USR, Silvia Dinică.

„Una dintre cauzele abandonului şcolar este şi transportul”

La rândul ei, Denisa Neagu, deputat USR, secretar în Comisia de industrii şi servicii, membru în Comisia de antreprenoriat şi turism, s-a implicat activ pentru îmbunătăţirea sistemului educaţional, prin reglementări de siguranţă la autobuzele şcolare şi mărirea sumelor pentru educaţie din bugetul de stat. Deputata s-a referit la corelarea dintre transportul şcolar şi abandonul elevilor. „Una dintre cauzele abandonului şcolar este şi transportul. Pentru că, unii elevi sunt nevoiţi să facă naveta, fiindcă trăiesc în localităţi ce s-au depopulat şi s-au închis şcolile. Fie, vorbim de localităţi care nu au licee şi elevii sunt nevoiţi să facă naveta. Şi, elevii dacă vor să ajungă la şcoală, trebuie ca părinţii să scoată bani din buzunar. Am mers pe o rută a unor elevi care vin la liceu în Slobozia şi biletul costă 14 lei, dus întors, pe zi. Am vorbit cu câţiva elevi şi mi-au spus că mai există posibilitatea de a-şi face abonament, la un preţ de 10 lei pe zi. Dar, totuşi intervine un cost de 200 lei pe lună pe care trebuie să-l plătească un elev, iar şcoala îi decontează doar 50 lei. Deci, părinţii sunt nevoiţi să scoată peste 150 lei pe lună doar pentru transport. Avem şi o decizie a Curţii Constituţionale din România, care spune că decontarea este neconstituţională. Elevii au dreptul să beneficieze de educaţie gratuit şi ar trebui ca doamna ministru să vină cu o soluţie, nu să încarce birocratic acest lucru. Trebuie să privească problema transportului elevilor şi din punct de vedere al abandonului şcolar, pentru că este una dintre cauze”, a accentuat deputatul USR.

Marius BĂDRĂGAN

CATEGORII
Împărtășească Acest

COMENTARII

Wordpress (0)
Disqus (0 )