Realitatea contrazice declarațiile premierului Ciolacu în ceea ce privește infrastructura sportivă din România
În ciuda declarațiilor optimiste ale premierului Marcel Ciolacu, care susține că România stă bine la capitolul baze sportive, realitatea de pe teren dezvăluie o situație mult mai sumbră. Deși sportivii români au obținut rezultate remarcabile la Olimpiada de la Paris, ei continuă să se antreneze în condiții precare în țară, iar infrastructura sportivă promite mult și livrează puțin.
Conform datelor Companiei Naționale de Investiții (CNI), din totalul de 1.476 de proiecte depuse pentru infrastructura sportivă (incluzând bazine, complexuri sportive și patinoare), doar 114 au fost finalizate. Acest procent de 7,72% reflectă o ineficiență gravă și sugerează că majoritatea proiectelor rămân blocate în sertarele Ministerului Dezvoltării de ani de zile. Această realitate contrazice clar afirmațiile premierului Ciolacu și subliniază o problemă majoră în implementarea proiectelor sportive. În plus, pe site-ul CNI sunt menționate 1.421 de săli de sport construite sau renovate. Totuși, dacă comparăm acest număr cu cele aproximativ 7.000 de unități de învățământ din România, conform Institutului Național de Statistică (INS), observăm că doar 20% dintre școli beneficiază de o sală de sport adecvată. Aceasta înseamnă că o mare parte dintre elevii români sunt privați de condiții decente pentru orele de educație fizică, mai ales în timpul iernii, când multe școli nu au acces la săli de sport. Un exemplu grăitor este cel al lui David Popovici, care se antrenează iarna într-un balon improvizat, subliniind lipsa infrastructurii adecvate.
Situația este și mai gravă când analizăm infrastructura sportivă deținută de Agenția Națională pentru Sport, în special Complexurile Sportive Naționale (CSN). Din cele 11 complexuri, multe sunt într-o stare deplorabilă, fără resurse pentru întreținere minimă. De exemplu, CSN „Lascăr Pană” din Baia Mare are un teren de atletism impracticabil, lăsat în paragină, unde, la un moment dat, o vulpe și-a făcut cuib, chiar în centrul orașului. În județul Maramureș, ca și în multe alte zone din România, iarna nu se pot practica sporturi precum atletismul din cauza lipsei infrastructurii adecvate. Pe lângă starea precară a complexurilor sportive, stadioanele construite din bani publici sunt distribuite neuniform pe teritoriul țării, fără a ține cont de potențialul zonei. Acestea produc anual o pierdere de aproximativ 48 de milioane de lei, reprezentând diferența dintre veniturile generate și cheltuielile de întreținere. Această problemă nu este unică, ci face parte dintr-o tendință mai largă de investiții sportive necorespunzătoare și ineficiente.
Deși România are peste 50 de federații sportive, investițiile sunt realizate fără a acoperi necesarul pentru toate ramurile sportive. Această lipsă de coordonare și prioritizare a finanțării este un semnal de alarmă pentru viitorul sportului românesc. Deputatul USR Cristian Brian atrage atenția că problema majoră legată de infrastructura sportivă din România nu este doar subfinanțarea, ci și modul în care sunt alocați banii de la CNI. Acesta susține că fondurile sunt distribuite pe criterii politice, fără transparență și predictibilitate. Recomandările venite de la Expert Forum și Curtea de Conturi, care sugerează implementarea unor criterii clare de selecție și prioritizare a proiectelor, sunt ignorate de partidele de guvernământ. Un raport al Expert Forum confirmă aceste îngrijorări, menționând că nu au fost identificate criterii concrete pe baza cărora sunt selectate proiectele de pe lista sinteză a CNI. Această lipsă de transparență creează incertitudine și neîncredere în procesul de alocare a fondurilor, afectând negativ dezvoltarea infrastructurii sportive din România.
În concluzie, realitatea contrazice flagrant declarațiile premierului Ciolacu. Infrastructura sportivă din România este subdezvoltată, subfinanțată și gestionată ineficient, iar sportivii de performanță sunt nevoiți să se antreneze în condiții inadecvate. Fără o schimbare majoră în modul în care sunt alocate resursele și în prioritizarea proiectelor, viitorul sportului românesc rămâne incert.
(P)