„Problema principală o reprezintă faptul că valorificarea mărfii nu se face la un preţ corect”

Producătorii agricoli din România au o nevoie imperioasă de sprijin şi legislaţie îmbunătăţită. Mai mult de jumătate din băuturile, alimentele şi vegetalele, pe care le consumă românii, provin din  import – de la legume, la carne, de la fructe, la lapte şi ouă, de la peşte, la semifabricate de patiserie şi aluat congelat. Balanţa comercială la alimente şi produsele agricole depăşeşte 1,5 miliarde de euro, asta în condiţiile în care două treimi din suprafaţa ţării este considerată ca fiind exploatabilă agricol. Problema şi cauza este slaba dezvoltare sau inexistenţa, pe alocuri, a lanţului dintre producătorul agricol român şi marii retaileri. Lanţul ar trebui să garanteze două lucruri, egale ca importanţă: cantitatea de marfă necesară şi calitatea, la standardele europene la care supermarket-urile acceptă această marfă.

Problema este una reală şi se leagă de ceea ce se dezbate, zilele acestea, la Comisia de Agricultură, în mod special Legea concurenţei neloiale. Vânzarea produselor reprezintă motivul pentru care foarte puţini români se lasă convinşi să se întoarcă la agricultură. De altfel, satul românesc are asigurate doar 7% din serviciile normale, conform Institutului Naţional de Statistică. „Este greu pentru tinerii noştri fermieri, care alcătuiesc lanţul primar. Dacă nu se vor orienta către cooperative, către centre de depozit, nu au şanse să se dezvolte. De aceea, Ministerul Agriculturii realizează acum analiza soft pentru următorul program, în care impune foarte clar să existe aceste centre logistice. Deşi România a introdus o linie de finanţare, numită grup operaţional – unde ar trebui să avem o bază de cercetare şi una de cooperativă – sunt foarte puţini cei care şi-au asumat riscul de a implementa un astfel de proiect. Cu toate că, finanţarea era destul de consistentă, de până la 500 mii de euro. Eu nu cred că există o reticenţă atât de mare, pe cât ne place nouă să credem, în a ne asocia. Problema principală o reprezintă faptul că valorificarea mărfii nu se face la un preţ corect. Orice producător din România investeşte cu multă dragoste, în tot ceea ce face. Dar, din păcate, nu primeşte preţul care să-i permită să trăiască decent”, a  precizat la Radio Fresh FM, în cadrul emisiunii „Subiectul Zilei”, Raluca Dumitrescu, deputat PSD Ialomiţa, specificând că, pe de altă parte, lipsa unor servicii adecvate în mediul rural nu asigură bunăstarea producătorilor agricoli români. Din acest motiv, parlamentarii social democraţi îşi propun şi susţin foarte insistent ca serviciile agricole să constituie una dintre condiţii, pentru ca producătorii să poată beneficia mai târziu de finanţare pe non agricol. Aşa ar exista un ciclu ce ar permite oricărui fermier să aibă un venit pe tot parcursul anului.

„Eu cred că produsele româneşti au o calitate net superioară, faţă de celelalte”

Totodată, fermierii atrag atenţia că, până acum, nu au fost create politici publici coerente menite să stimuleze formarea unor astfel de lanţuri între producătorii agricoli şi marii retaileri. Asta pentru că nici producătorii români nu au reuşit să copieze modelul european de asociere în cooperative, care să garanteze cantităţile şi calitatea necesară. Deputatul Raluca Dumitrescu nu este de acord în această privinţă şi consideră că produsele româneşti sunt superioare din punct de vedere al calităţii. „Eu cred că produsele româneşti au o calitate net superioară, faţă de celelalte. Dar, din păcate, foarte puţini cumpără un produs românesc. Trebuie să depunem un efort în a promova mult mai bine produsele tradiţionale româneşti. Iar noi, asta încercăm să facem. De exemplu, în Ialomiţa, am văzut la doamna Roxana Roşculeţ (de la Jilavele) roşii trimise către supermarket. Calitatea acestora era foarte, foarte bună. Cerinţele unui supermarket sunt exagerate, iar produsele pe care doamna Roşculeţ le-a trimis, în acel supermarket, eu nu le-am găsit, deşi sunt client. Este bătaie de joc, căci erau produse foarte bune. Nu găseşti în supermarket ceea ce doamnei Roşculeţ nu i s-a primit. La fel, căpşunile producătorilor ialomiţeni, le-am gustat. Nu am găsit căpşunile respective în supermarket-uri. Nu ştiu unde se duc. Dar, cu siguranţă, ele merită puse în valoare toate. Vrem să facem o asociere, în care să ne cunoaştem toţi, producătorii, furnizorii, clienţii… Nu cred că problema este randamentul, ci de lobby. De fapt, asta este principala problemă pe care noi încercăm să o rezolvăm prin armonizarea legislaţiei naţionale cu directiva europeană. Dorim ca producătorul român să aibă aceeaşi şansă de a pătrunde pe piaţă, la fel ca marii producători din comunitatea europeană. Eu cred că despre asta este vorba. Şi, cred că, românii au început să se asocieze. Sunt oameni tineri, deosebiţi – cum sunt cei de la Gura Ialomiţei, Jilavele, Fierbinţi şi de pe oriunde din ţara aceasta – ce au dorinţa de a răzbate, care pot bate pe oricine, în ceea ce priveşte legislaţia şi modul de abordare a tehnicilor agricole folosite…O cooperativă, de obicei, are cel puţin cinci membri. Este obligatoriu prin norma de lege. Pe de altă parte, exemplul de la Cooperativa de la Gheorghe Doja a arătat că pot să fie foarte puternici şi să-şi menţină brandul pe piaţă. Pepenii de Gheorghe Doja au intrat pe două lanţuri mari de magazine şi se menţin acolo de doi ani de zile. Apoi, sunt foarte mulţi fermieri care dau marfa către magazinele mici, de cartier, din marile oraşe. Nu ştiu ca ei să fi întrerupt vreodată productivitatea. Au randament, calitate. Problema este că poate nu au cum oferi aceeaşi ritmicitate de productivitate pe care o cer lanţurile de magazine. La fel de adevărat este că aceste lanţuri mari de magazine le impun nişte taxe de raft, le dau înapoi nişte produse care ar putea cu mare chibzuinţă să intre pe piaţă…Fermierii români ştiu, vor şi pot să intre pe piaţă. Tot ceea ce le trebuie este o legislaţie care să-i ajute şi, bineînţeles, un patriotism al nostru, al tuturor… Un prim pas a fost făcut. Ministerul Agriculturii a finanţat o linie de înfiinţare de cooperative şi grupuri de producători, ce a fost făcută gratuit de către o firmă de consultanţă. Într-adevăr, la nivelul României, sunt foarte puţine cooperative ce se înscriu la finele anului cu o cifră de afaceri. Dar, încet – încet, încep să prindă contur. Nu sunt cooperative numai de legume, fructe, ci şi de carne, lapte sau alte produse. Eu sunt convinsă că, peste 4-5 ani, vom ajunge acolo unde trebuie să fim”, a mai adăugat Raluca Dumitrescu, deputat PSD Ialomiţa.

Diana ARON