Peste un sfert dintre elevi declară că li s-au cerut fotografii nud

Mai mult de un sfert dintre elevii de gimnaziu şi liceu chestionaţi de World Vision România declară că li s-au cerut fotografii nud, iar un procent identic spun că le-au fost trimise astfel de fotografii. Peste 17% dintre adolescenţi spun că, la şcoală, au fost atinşi într-un mod care i-a făcut să se simtă inconfortabil, în cele mai multe cazuri de către colegi. Pe de altă parte, 30% dintre profesori ar avea reţineri să reclame abuzurile sexuale asupra minorilor – majoritatea dacă nu ar avea suficiente dovezi, arată cele mai recente date din cercetarea ,,Violenţa sexuală asupra minorilor”, realizată de fundaţie, în cadrul proiectului JUSTinACT – Justiţie, acţiune socială şi consolidarea capacităţii civile pentru combaterea abuzului sexual asupra copiilor. De asemenea, puţin peste unu din cinci adolescenţi ar vorbi cu un profesor dacă ar trece printr-un abuz sexual.
În acest sens, World Vision România a inaugurat pe 5 octombrie, de Ziua Educaţiei, două centre de consiliere şi prevenire a abuzului sexual asupra minorilor în Cluj-Napoca şi în Vaslui. Centrele vor opera activităţi de prevenţie pentru copii, programe de consiliere parentală de tip Şcoala Părinţilor şi vor fi transmise ghiduri pentru copii, părinţi şi profesori pentru prevenirea şi combaterea abuzului sexual. Centrele au fost deschise în cadrul proiectului JUSTinACT – Justiţie, acţiune socială şi consolidarea capacităţii civile pentru combaterea abuzului sexual asupra copiilor.

Primele rezultate ale consultării despre abuzul sexual asupra copiilor

Prima condiţie pentru bunăstarea şi fericirea oricărui copil şi adolescent este să se simtă în siguranţă. De Ziua Educaţiei, fundaţia World Vision România a lansat primele rezultate ale consultării (realizată în rândul elevilor, profesorilor şi părinţilor) în perioada 23-30 septembrie despre abuzurile sexuale asupra copiilor. Dintre cei 700 de elevi chestionaţi, aproape unu din patru (24%) s-a confruntat la şcoală cu comentarii de natură sexuală. În acelaşi timp, 17,5% spun că la şcoală  au fost atinşi într-un mod care i-a făcut să se simtă inconfortabil, în cele mai multe cazuri fiind vorba de colegi. În 12,7% dintre cazuri, atingerile au venit din partea colegilor, în 1% de la profesori, iar în 3,8% din cazuri adolescenţii au răspuns că de la alte persoane. Întrebaţi de situaţiile de abuz sexual cu care s-au confruntat în general, nu doar în spaţiul şcolar, 51.5% spun că au avut de-a face cu priviri insistente asupra corpului lor. La peste 26% li s-au trimis fotografii nud şi li s-a cerut să trimită fotografii nud cu ei. Aproape 22% dintre adolescenţi spun că le-a fost atins corpul fără să fie de acord, iar circa 21% au fost urmăriţi pe stradă.
Dintre adolescenţii care spun că s-au confruntat cu atingeri fără consimţământ, doar în 35% dintre cazuri, agresorii sunt necunoscuţi. Peste 22% dintre elevii chestionaţi spun că obligarea sau invitarea unui minor să vizioneze imagini pornografice este un abuz sexual doar într-o mică măsură sau nu este deloc. Unu din zece adolescenţi crede că mimarea actului sexual în faţa unei persoane (fără ca actul sexual să aibă loc) nu reprezintă deloc o formă de abuz sexual, iar 18,4% cred că este abuz doar într-o mică măsură. Întrebaţi în ce măsură consideră că insistenţa unui partener de-a întreţine relaţii sexuale, chiar dacă celălalt nu vrea sau are îndoieli este o formă de abuz sexual, 9% au răspuns că este doar în mică măsură sau nu este deloc abuz.

Platformă online pentru raportarea abuzului sexual

16,5% dintre tineri s-ar simţi mai confortabil să denunţe un abuz pe o platformă online, decât faţă în faţă. În acelaşi timp, peste un sfert dintre profesori (27,3%) ar alege o platformă online pentru raportarea unui abuz, comparativ cu apelarea numărului de urgenţă 112 sau Telefonul Copilului 119 (doar 10,9% ar prefera această modalitate).

În cine au adolescenţii cea mai mică încredere să vorbească despre abuzurile sexuale

Unu din trei adolescenţi nu ar avea deloc sau doar în mică măsură încredere să vorbească cu părinţii, dacă ar trece printr-un abuz sexual, din cauza fricii şi a ruşinii de a nu fi judecaţi. Tot unu din trei n-ar avea încredere deloc sau ar avea încredere scăzută să sune la Poliţie, iar mai mult de unul din doi n-ar apela nici la Protecţia Copilului. Încrederea cea mai scăzută este, însă, în cadrele didactice. Puţin peste unu din cinci adolescenţi ar vorbi cu un profesor dacă ar trece printr-un abuz sexual. La fel de grav este că 40% dintre adolescenţi nu ştiu dacă în şcoala lor există un consilier cu care să poată vorbi despre astfel de probleme.

Cum se raportează părinţii şi profesorii la abuzurile sexuale

Actul sexual cu un minor între 15 şi 17 ani este considerat abuz sexual de 73% dintre profesori şi de 74% dintre părinţi;
actul sexual cu un minor sub 15 ani este considerat abuz sexual de către 90% dintre profesori şi părinţi; trimiterea de fotografii nud către un minor este considerată abuz sexual de către 83% dintre profesori şi de către 80% dintre părinţi; solicitarea de fotografii nud de la un minor este percepută ca abuz sexual de către 85% dintre profesori şi de către 81% dintre părinţi; mimarea unui act sexual în faţa unui minor fără ca acesta să aibă loc este considerată abuz sexual de către 80% dintre profesori şi de către 75% dintre părinţi;  comentariile cu tentă sexuală la adresa unui minor sunt considerate abuz sexual de către 76,5% dintre profesori ş 70% dintre părinţi;
actul sexual în care una dintre persoanele implicate opune rezistenţă este considerat abuz sexual de către 89% dintre profesori şi de către 81% dintre părinţi; 12,6% dintre profesori spun că în şcoala lor nu se vorbeşte deloc despre abuzurile sexuale, în timp ce aproape 45% spun că se vorbeşte doar în mică măsură. „Doar prin programe educaţionale constante, în care să fie implicată toată comunitatea din jurul copilului, vom reuşi să înlăturăm acel sentiment de ruşine sau de teamă că vom fi judecaţi dacă reclamăm abuzurile sexuale asupra minorilor, care sunt cei mai vulnerabili în faţa acestui fenomen. Copiii trebuie să fie în siguranţă pentru a fi fericiţi, iar locurile unde îşi petrec cea mai mare parte din timp sunt acasă şi la şcoală. De aceea este foarte important ca nu doar copiii, ci şi părinţii, alături de profesori şi autorităţi să conştientizeze că existe mai multe tipuri de abuz sexual, să aibă o formare de bază în funcţie de care să poată recunoască semnele abuzurilor. În plus, una dintre soluţii pentru raportarea acestor abuzuri identificată în consultarea World Vision este realizarea unui platforme online dedicată”, a declarat Mihaela Nabăr, directorul executiv al World Vision România.

Ce fel de sprijin solicită profesorii pentru a raporta abuzurile sexuale asupra minorilor

71% dintre profesori doresc o mai bună colaborare cu Poliţia şi Protecţia Copilului; 50% cursuri de formare; 36% o mai mare deschidere din partea părinţilor; 17% o mai mare deschidere din partea colegilor de cancelarie.
Cadrelor didactice le-ar fi mai uşor să raporteze abuzurile sexuale asupra minorilor prin mai multe metode. Anume să informeze consilierul şcolii – 28%; pe o platformă online – peste 27%; să vorbească cu directorul şcolii – 24%;  să sune la Telefonul Copilului 119 sau la 112 – 11%; să sune la Protecţia Copilului – 9%.

10,4% dintre profesori au declarat că s-au confruntat în copilărie sau în adolescenţă cu situaţii de abuz sexual

Chestionarul pentru elevi a cuprins circa 700 de respondenţi: 69,6% rural, 30,4% urban, respectiv 77,6% din liceu şi 22,4% din gimnaziu. Chestionarul pentru cadrele didactice a cuprins 451 de respondenţi: 44% predau în mediul rural şi 56% în mediul urban. Chestionarul pentru părinţi a cuprins circa 1.000 de respondenţi: 72,3% din rural şi 27,7% din mediul urban.
Sondajul a fost lansat de World Vision România în cadrul dezbaterii „Ziua Educaţiei.
La dezbatere au participat: Mihaela Nabăr (directorul executiv al World Vision România), Elena Tudor (preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie – care a intervenit online); Aurel Mocan (director executiv Direcţia de Asistenţă Socială şi Medicală Cluj-Napoca); Marinela Marc (inspectorul General al Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj); Nicoleta Molnar (director general Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj); Gina Pop (şefa Biroului pentru Analiză şi Prevenire a Criminalităţii din cadrul IPJ Cluj); Domnica Petrovai (psihoterapeut cognitiv-comportamental şi psiholog clinician, CEO Mind Education); Sorana (elevă în programul Vreau în clasa a 9-a al World Vision România); Lavinia Bontea (reprezentant Avocatul Copilului, Biroul teritorial Cluj-Napoca); Cristi Danileţ (specialist în jurisprudenţă, Asociaţia Vedem Just) şi Maria Roth (profesor universitar, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca).
Proiectul JUSTinACT este derulat de Fundaţia World Vision România, în parteneriat cu asociaţiile Vedem Just şi Ecpat Norvegia, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanţat de Islanda, Liechtenstein şi Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Scopul principal al proiectului este combaterea abuzului sexual asupra copilului, prin creşterea nivelului de conştientizare a publicului privind drepturile copiilor şi a capacităţii unor segmente-cheie (profesori şi părinţi) de a identifica diferitele forme de abuz la adresa copiilor. Publicul-ţintă constă într-un număr de circa 10.000 de copii şi părinţi din mediul rural, acolo unde informaţiile despre abuzurile sexuale şi conştientizarea acestei probleme sunt la un nivel scăzut.

Ramona BUTNARIU

CATEGORII
Împărtășească Acest

COMENTARII

Wordpress (0)
Disqus (1 )