„Pachetul acesta de legi este doar un cumul de măsuri administrative care, uneori, pică în ridicol”

Noul pachet de legi ce vizează învăţământul românesc urmează să fie dezbătut în Parlament, săptămâna aceasta. Cel puţin aşa au preconizat guvernanţii, căci proiectul de lege a beneficiat deja de consultare şi dezbatere publică. Însă, nu toată lumea este de această părere, înclinând să creadă că iniţiatorii fac totul cam pe grabă, pentru a gâdila orgoliul cuiva. Căci se ştie că pachetul acesta de legi, care poartă eticheta „România educată”, este ambiţia personală a preşedintelui Iohannis şi trebuie să se întâmple după un anumit calendar. În fapt, acest pachet de legi, prezentate de ministrul Ligia Deca rămân la nivel de intenţii frumoase şi abordează doar schimbări tehnice şi marginale. „Acum, nu ştiu dacă acest pachet de legi este neapărat necesar pentru sistemul de învăţământ românesc. După părerea mea, nu este deloc necesar. Mai mult decât atât, toate organizaţiile internaţionale şi toate studiile ne-au arătat explicit că, în special după perioada pandemiei, astfel de modificări dramatice în sistemele de educaţie nu sunt deloc binevenite. Ne aflăm într-o perioadă în care trebuie să recuperăm foarte mult. Noi avem mari probleme cu abandonul şcolar şi cu analfabetismul funcţional. Cred că energia, eforturile şi atenţia noastră trebuie să se îndrepte acolo şi nicidecum la a bulversa întreg sistemul, de la un capăt la celălalt. Pachetul acesta de legi este doar un cumul de măsuri administrative care, uneori, pică în ridicol. De exemplu, pentru două dintre instituţii, care se re-creează, sunt menţionate, într-o lege de o asemenea importanţă, adresele exacte ale sediilor din Bucureşti. Adică, dincolo de penibilul unor articole de lege, nu vedem o viziune profund inovatoare sau care să ne convingă pe noi, părinţi, profesori, elevi, studenţi, că sistemul de educaţie, după adoptarea acestei legi, va schimba turnura educaţiei din România. Dimpotrivă, situaţiile mai grave sunt la nivel de evaluare naţională, cu modificările aduse şi în organizarea Bacalaureatului. Discuţiile încă nu s-au încheiat. Acestea sunt două dintre punctele cele mai dureroase care îi preocupă atât pe elevi, cât şi pe părinţi. Dar mai sunt şi alte articole, introduse cu dedicaţie. Spre exemplu, pentru şcolile ale căror spaţii nu au mai fost folosite la organizarea procesului de învăţământ trei ani de zile, primăriile nu vor mai avea nevoie de avizul Ministerului Educaţiei, pentru a schimba destinaţia lor. Poate că în rural sunt şcoli depopulate unde nu există vreun interes pecuniar major. Dar în oraşele mari – şi aici voi da exemplul a două licee care sunt găzduite de clădiri istorice din Bucureşti – sub pretextul faptului că trebuie reconsolidate, elevii au fost strămutaţi în alte spaţii sau în formule mai puţin permanente, precum eurocontainerele. Unul dintre liceele despre care spuneam are aproape trei ani de când nu a mai fost folosit pentru organizarea procesului de educaţie şi iată că putem să ne trezim în câteva luni de zile că acel liceu va fi ras de pe faţa pământului şi acolo va apărea un tun imobiliar”, a precizat la Radio Fresh FM, în cadrul Emisiunii „Subiectul Zilei”, Corina Atanasiu, fost secretar de stat la Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în prezent preşedintele USR Focşani. Chiar dacă ministrul Ligia Deca a anunţat că până acum s-au primit peste 1.500 amendamente trimise de persoane fizice şi juridice pe durata dezbaterilor, integrate în proiectul de legi, în măsura în care acest lucru a fost posibil, lucrurile nu stau chiar aşa. În realitate – spune Corina Atanasiu – s-au primit aproape 10 mii de amendamente şi nu stă în picioare argumentul ministrului Educaţiei. Cine vrea să se convingă de acest lucru, poate utiliza funcţia „Compare” din word, să compare varianta de legi ce a fost pusă în consultare cu cea care a rezultat. Se poate vedea că modificările sunt extrem de subţiri şi ţin mai degrabă de semantică, decât de modificări de esenţă.

„Şcolile pilot există oriunde şi este cea mai simplă, onestă şi eficientă metodă de a aduce schimbări benefice în sistem”

La un moment dat şi Eduard Petrescu (specialist UNICEF) a atras atenţia că noua lege nu este suficient de modernă pentru timpurile actuale şi sistemul nu ar suporta o reformă radicală, ce ar aduce cu adevărat schimbarea. O reformă radicală poate fi suportată doar de către un sistem puternic. Corina Atanasiu este de acord cu cele enunţate de specialistul UNICEF, cum că învăţământul nu are nevoie de reforme radicale. De aceea, ar fi trebuit menţinut cadrul legal actual. Căci, dacă s-ar aplica Legea 1, care este acum în vigoare, fără cele aproape 300 modificări, sistemul ar funcţiona foarte bine. „Pachetul nou de legi reinventează apa caldă. Sunt foarte multe elemente reaşezate în pagină din Legea 1 şi transbordate în pachet de legi. Într-adevăr legea nu vine cu o viziune reformatoare extraordinară, dar nici nu avem nevoie de o astfel de reformă generală, totală. Şi noi, echipa USR care a fost la Ministerul Investiţiilor şi proiectelor europene, când am conceput partea de PNRR ce vizează educaţia, atunci, spre exemplu, am stat şi ne-am gândit care ar fi mecanismele cele mai potrivite ca să aducem schimbare în sistem, dar de-o aşa manieră încât să nu-l şocăm. Există o linie de investiţii în PNRR, în capitolul de educaţie, care vizează şcolile pilot. Deci vom avea câteva zeci de şcoli pilot care vor fi capabile să testeze metode noi, sisteme noi, care nu sunt acoperite neapărat de cadrul legal, în vigoare sau viitor. Dar experienţa aceasta este deosebit de valoroasă şi nu este ceva nou pe piaţa de educaţie. Şcolile pilot există oriunde şi este cea mai simplă, onestă şi eficientă metodă de a aduce schimbări benefice în sistem. Ca termen de comparaţie, în momentul în care noi scriam PNRR şi făceam analize comparate cu alte ţări, noi în România aveam doar 6 şcoli pilot, dintre care una privată, iar Republica Moldova avea 10 şcoli pilot doar pe profilul agricol. Deci, aşa ne putem da seama cât de închistat este sistemul nostru şi cât de teamă le este politicienilor care au condus Ministerul Educaţiei să se deschidă către a testa lucruri noi şi a descentraliza. De fapt, aici este cheia. Nu vor să scape hăţurile din mâini, pentru că şcolile nu sunt deloc descentralizate. Degeaba ne imaginăm noi şi legea actuală spune că învăţământul în România este descentralizat. Nu este. Atâta timp cât resursa umană este în continuare manipulată şi stabilită de Inspectoratele Şcolare Judeţene, noi nu vom avea niciodată control pe conţinuturile care se petrec în şcoli. Fiindcă, pentru Inspectoratele Şcolare Judeţene, acum mai importante sunt catedrele decât copiii şi ce învaţă ei. Din păcate, şcoala românească s-a îndepărtat treptat, treptat, de învăţare. Dacă şcoala nu mai oferă serviciul de bază – învăţarea – îşi pierde cu totul rolul şi rostul”, a subliniat Corina Atanasiu, specificând că o altă problemă cu care se confruntă învăţământul românesc este că profesorii nu mai sunt modele. Din păcate, în învăţământ intră un procent semnificativ de oameni care ar fi buni în altă parte, nu în acest domeniu. Şi, drept urmare, de aceea dacă te uiţi pe stradă, vezi tineri needucaţi. „Sistemul nu mai este capabil să atragă vârfurile generaţiilor, resursă umană de calitate. Fireşte că sunt şi foarte mulţi profesori foarte buni acum în sistem. Dar majoritatea profesorilor sunt, din păcate, oameni nemotivaţi, care au venit în sistem fără să aibă o pregătire pedagogică solidă. Atunci, tinerii care vin în sistem nimeresc în faţa unei clase unde nu ştiu să se impună, nu au metodele şi tehnicile pedagogice necesare. Oamenii aceştia devin nişte profesionişti frustraţi şi într-un final ineficienţi în a educa. Profesorul nu trebuie neapărat să predea, ci să educe prin disciplina lui. Dacă predau latină, eu trebuie să educ prin predarea limbii latine şi nu să predau sec latina. Elementul acesta de educaţie lipseşte de cele mai multe ori şi copiii îşi dau seama”, a explicat Corina Atanasiu.

„Nu are absolut nici un sens să plantezi un examen de o asemenea greutate în mijlocul procesului de educaţie care, de altfel, este obligatoriu”

Unul dintre reproşurile pe care USR le-a adresat ministrului Ligia Deca s-a referit la faptul că va organiza un examen al săracilor şi altul al bogaţilor. Asta, prin prisma faptului că liceele vor avea posibilitatea să organizeze examen de admitere pentru 60% din locuri. Această măsură a trezit foarte multă emoţie în special în rândul părinţilor, fiindcă este profund discriminatorie. Pentru că aruncă tot procesul de evaluare naţională şi repartizare computerizată, care până acum era digitalizat şi avea o oarecare rutină, ajunsese să funcţioneze foarte bine. Pe de altă parte, unii părinţi ar putea spune că la vremea lor au dat examene de admitere la liceu, nu i-a repartizat nimeni computerizat sau altfel. Dacă nu intrai la liceu, automat sistemul te îndemna către o şcoală profesională. Căci nu e nevoie ca toată lumea să devină jurist sau contabil în ţara asta, ci şi de meseriaşi care sunt atât de greu de găsit. „Acum totul devine un nisip mişcător. Nu vom mai avea criterii obiective după care copiii aceştia să fie acceptaţi în licee. Rămâne la latitudinea unor oameni care pot manipula procesul. Aceasta este realitatea. În plus, mai am un argument prin care acest proces se dovedeşte a fi discriminatoriu. Până acum, din numărul de locuri din licee, 10% erau alocate pentru copiii cu CES şi cei de etnie romă. Este una dintre măsurile afirmative care funcţionează de zeci de ani. Cred că sunt 20 de ani de când este această măsură afirmativă şi a funcţionat foarte bine. A generat foarte buni profesionişti şi copii salvaţi din medii defavorizate care au putut ulterior, după ce s-au format şi urmat o facultate, să se întoarcă în comunităţile lor şi să provoace schimbare. Ori acum, cele 10 procente sunt aplicate la raţia de 40%. În cifre absolute, numărul de locuri destinat copiilor de etnie romă sau cu CES scade…
Toate studiile spun că evaluarea naţională este un proces necesar în traiectoria şcolară a elevilor din România, pentru că învăţământul obligatoriu a fost până la clasa a X-a, apoi a XII-a. Deci, nu are absolut nici un sens să plantezi un examen de o asemenea greutate în mijlocul procesului de educaţie care, de altfel, este obligatoriu. Toate studiile ne demonstrează că examenul acesta naţional nu-şi mai are rostul. Este un proces care nu se mai justifică, de niciun fel. Cu toate acestea, noi îl facem mai complicat, mai expus politizării şi mai expus subiectivismului local, ceea ce nu este OK…Cu şcolile profesionale… din păcate, graţie doamnei Ecaterina Andronescu, cu ghilimele de rigoare, nu mai avem şcoli de arte şi meserii. Acele şcoli profesionale de pe vremuri au fost desfiinţate. În liceele tehnologice există clase de profesional pe care de multe ori părinţii se chinuie să le înfiinţeze. Aici se deschide o întreagă discuţie, despre cum au ajuns liceele tehnologice să fie Cenuşăreasa sistemului. Şi în ultimele pachete de legi, şi-n varianta Câmpeanu, varianta Deca, aceste licee au fost şi sunt sub un atac continuu. Vorbim totuşi de acele licee care găzduiesc 40% din populaţia şcolară. 40% din elevii din liceele din România sunt înrolaţi în liceele tehnologice…Îmi aduc aminte cu mare tristeţe, când doamna ministru spunea – în urma votării bugetului şi a constatării triste că la educaţie avem doar 2,1% din PIB, deşi legea spune de ani de zile că trebuie să fie 6% – că nu avem ce face cu banii. Ei bine, am avea ce face cu banii, dacă am trata liceele tehnologice la adevărata lor importanţă pentru comunele şi oraşele noastre. În sensul că cele mai multe dintre ele nu au ateliere noi şi ocupaţiile în care sunt formaţi copiii sunt perimate. Aduc aminte doamnei ministru din nou că Autoritatea Naţională a Calificărilor, acea instituţie care se ocupă cu dezvoltarea de standarde ocupaţionale şi introducerea de noi ocupaţii în COR, este în subordinea dumneaei. Noi ne chinuim acum şi tot vorbim la toate simpozioanele de meserii în domenii emergente şi industrii noi, dar nu le avem introduse în Clasificarea Ocupaţiilor din România – COR. În industria de IT, de exemplu, sunt foarte multe ocupaţii în care şcolile noastre şi inclusiv liceele tehnologice ar putea forma profesionişti. Însă, acele ocupaţii nu există în COR. Şi, atâta timp cât nu există, nu se poate organiza formal proces de învăţământ în şcolile de stat…Sunt o susţinătoare şi încerc să încurajez primarii şi comunităţile să-şi ia şcolile înapoi. Ministerul Educaţiei şi-a demonstrat limita de competenţă. Asta este. Nu ştiu dacă putem să fim mai rău decât acum, cu aproape jumătate din populaţia şcolară analfabetă funcţional. Nu s-a schimbat mare lucru, de la 1900 încoace. Atunci, 85% din populaţie era analfabetă, acum avem 50%. Pentru o sută şi ceva de ani, nu mi se pare un avans fabulos, iar în ultimul timp, miniştrii care s-au perindat prin scaunul Ministerului Educaţiei n-au fost în stare să găsească acele mecanisme încât să crească nivelul de calitate a învăţământului de stat. Dacă aş fi vreodată în rolul de sfătuitor de primari, i-aş încuraja să înfiinţeze asociaţii sau fundaţii – în care fondatorul să fie oraşul sau comuna respectivă – şi să-şi facă şcoli private în sistem internaţional, să iasă pur şi simplu de sub jugul acesta pe care îl impune Ministerul Educaţiei acum. În oraşele noastre unde au început să se nască businessuri puternice şi stabile, care ar putea să finanţeze astfel de iniţiative – şcoli comunitare – cred că o astfel de forţare a descentralizării ar fi binevenită. De fapt despre asta vorbim de o întoarcere la descentralizare reală şi decenţă. Mă refer la o şcoală privată sută la sută, neintegrată în sistem, cu un soi de acţionariat de stat şi să nu mai aibă treabă cu Ministerul Învăţământului”, a mai adăugat Corina Atanasiu, fost secretar de stat la Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

Diana ARON