Diana Gheorghe, un exemplu de ambiție și determinare
Slobozia se mândreşte, în fiecare an, cu rezultatele ei, alături de Clubul Sportiv Satori şi de toată România, la orice competiţie. Este vorba despre Diana Gheorghe, sportivă legitimată la CSM Unirea Slobozia şi campioană mondială la kata şi kumite. În luna septembrie a acestui an, tânăra a dat, iarăşi, lovitura: două medalii de argint şi două de bronz.
Prezentă în studio-ul emsiunii ,,Subiectul Zilei”, difuzată la radio Fresh FM, alături de preşedintele Clubului Sportiv Satori, Cristian Ursu, tânăra sportivă a vorbit despre cele mai memorabile performanţe ale sale din ultimii ani, clasate într-un top 3. Aceasta îşi doreşte, pe lângă rezultate bune, şi o atmosferă plăcută în cadrul competiţiilor pe care le susţine. Satisfacţia fiecărui câştig, oricât de mic, îi arată, ei înseşi, cât de mult poate şi capacitatea de a se ambiţiona de la o bătălie la alta.
,,O competiţie din 2021 a fost Campionatul Naţional de Karate, care s-a ţinut în luna mai, la Braşov, unde am obţinut aur la kata junioare, argint la kata senioare, bronz la kumite junioare şi la kumite senioare. Am reuşit să dobândesc această performanţă după perioada asta de pandemie. Apoi, a fost Campionatul Mondial la Cluj Napoca, în perioada 23-26 septembrie, unde am obţinut medalia de argint la proba de Shotokan, bronz la Kata Open. Iar la probele de kumite, unde am participat cu echipele lotului naţional, am dobândit medalia de bronz şi de argint. Sunt patru probe la care am participat. La campionatul naţional am făcut şi proba de seniori. Este foarte greu de făcut un top 3 al competiţiilor şi al amintirilor din cadrul lor. Primul moment, care e mereu în memoria mea, nu o să-l uit niciodată, cu un impact foarte mare, a fost când am participat la Campionatul European din Malta, în 2018. Acolo am reuşit să iau pentru prima oară medalia de aur. Am devenit campioană europeană şi mi-am demonstrat cât de puternică sunt şi unde pot să ajung. Altă competiţie memorabilă, desfăşurată tot la nivel european, a avut loc în Danemarca, în 2019. Atunci am plecat singură, nu am fost însoţită de nimeni şi, cumva neavând acest suport mental, psihologic, la fel, momentul a avut un impact foarte mare. Dar, mi-am demonstrat că pot să duc o competiţie şi singură şi, de asemenea, am luat medalii de aur şi de argint. Iar a treia competiţie, pe lista aceasta, mai greu de spus care să fie. Au fost multe bătălii unde, pe de o parte, am avut rezultate bune, dar nu şi o experienţă foarte plăcută. Însă, aici cred că o să aleg competiţia din Scoţia din iunie 2018, din cadrul Campionatului Mondial. A fost primul meu Campionat Mondial, unde am mers cu tatăl meu. Acolo, pe lângă faptul că a fost o competiţie grea şi chiar eram încântată de concurenţa pe care o aveam, mi-am făcut şi prieteni din alte ţări”, a povestit sportiva Diana Gheorghe.
Preşedintele Clubului Satori, Cristian Ursu, a vorbit, la rândul său, despre performanţele tinerei, din perspectiva sa de antrenor. S-a ataşat mult de sportivă în cadrul competiţiilor, o susţine şi are încredere în puterile ei, oricare ar fi rezultatele. ,,Eu aş menţiona competiţia din Malta. A fost special acel moment, când Diana a devenit campioană europeană. Retrăiesc clipa. Pentru mine, ca antrenor, sigur, cel mai important este că Diana a devenit campion european. Mai ales ce am trăit în acea finală, în care Diana a ieşit câştigătoare din turul unu până în cel final. Cred că a fost cel mai bun moment. Îmi aduc aminte şi legătura pe care eu am creat-o cu Diana. Din turul unu până în cel final, am stat aproape fiecare secundă împreună. Am făcut o echipă foarte frumoasă. În finală, Diana a luptat cu o sportivă din Danemarca. Era sportiva tipului cu care m-am luptat eu în finala Campionatului European din Portugalia. Deci noi eram doi antrenori care s-au aflat în competiţie, în cadrul acelei finale. Iar de data asta, elevele noastre se luptau pe Tatami şi erau finaliste pe aceeaşi probă. Chiar i-am spus Dianei cât de interesant ar fi – şi am simţit lucrul ăsta – că, sigur, avea să câştige. Eu mi-am făcut treaba mea, ea şi-a făcut-o pe a ei şi a ieşit campioană europeană. Dar, dacă aş face un top, eu aş mai introduce Campionatul Mondial de la Cluj. La proba de Open, Diana a fost singura din stilul shotokan open care s-a calificat în finală. Nu ne-a venit să credem. Adică spuneam că e destul de greu să te califici. Ei bine, Diana a făcut lucrul ăsta. Mi-aduc aminte că a fost ultima probă din aceea, era 10 jumătate seara şi s-a strâns toată echipa de la club cu părinţii. Era o atmosferă de stadion de fotbal, foarte frumos”, a adăugat Cristian Ursu, specificând că, în ziua de astăzi, artele marţiale sunt privite diferit, din altă perspectivă, faţă de cum erau înainte. ,,Până la urmă, artele marţiale în sine au trecut către latura asta de sport. Când vorbeşti de competiţie în arte marţiale, deja spui de sport. Asta, pentru că, într-adevăr, tradiţia în arte marţiale nu este dată de către competiţie. Competiţia era şi atunci pe stil tradiţional. Nu se punea mare accent pe sport, ci artele marţiale erau un stil de viaţă, un sistem de educare foarte bine pus la punct. Sportivii sau practicanţii de arte marţiale chiar îi vezi devenind nişte oameni foarte echilibraţi în viaţă. Ei au încredere foarte multă, dar în momentul când s-a trecut la latura sportivă de câţiva ani buni, sigur că putem să numim practicanţii de arte marţiale şi sportivi. Deja, metodica de antrenament este diferită. Nu mai este aceeaşi care era în momentul când noi am început, acum 30 şi ceva de ani. Acum e altă poveste. Sportul a evoluat, metodica de antrenament este diferită, adică viteza e alta”, a explicat antrenorul.
Stilul de Karate preferat al Dianei este Shotokan. Acesta este diferit de celelalte prin ceea ce presupune la nivel mental şi ce dezvoltă în formarea sportivului care îl practică. ,,Pot să spun că stilul de karate Shotokan are acest atu legat de disciplină, fiindcă, până la urmă, orice sport educă un copil într-un anumit fel. Dar, cumva karate are acest loc, top când vine vorba de disciplină, de fair play şi de respect. Observând alte sporturi şi făcând o comparaţie între ele, după cum sunt relaţiile între echipe, între persoane, coechipieri, adversari, e cu totul altceva”, a concluzionat sportiva.
Petruţa RIDICHE