Numărul sesizărilor privind dispariţiile de copii a crescut constant în ultimii doi ani

• între 30 aprilie 2022 şi 22 aprilie 2023 au fost 8.722 de sesizări referitoare la dispariţia minorilor, cu 1.145 mai mult decât în anul anterior • dintre copiii dispăruţi, 106 aveau vârsta sub 5 ani şi 176 de copii erau cu vârsta între 5 şi 10 ani

Numărul sesizărilor privind dispariţia de la domiciliu a copiilor a crescut exponenţial în ultimii doi ani. Astfel, analiza perioadei cuprinse între 30 aprilie 2022 şi 22 aprilie 2023 semnalează faptul că au fost înregistrate 8.722 de sesizări referitoare la dispariţia minorilor de la domiciliu, cu 1.145 mai mult decât în anul anterior. Din datele obţinute de la Direcţia de Investigaţii Criminale, din cadrul Inspectoratului General de Poliţie, reiese că în perioada analizată au dispărut 106 copii cu vârsta sub 5 ani, 176 copii cu vârsta între 5 şi 10 ani, 2.245 copii între 10-14 ani şi 6.195 de copii de peste 14 ani. În evidenţa autorităţilor se află şi dispariţia unui copil ucrainean, în vârstă de 6 ani, dispărut în data de 1 februarie 2023. Din totalul sesizărilor înregistrate, peste 30% reprezintă plecări voluntare din locuinţele sociale sau centrele D.G.A.S.P.C. Cele mai multe dispariţii au fost înregistrate în Bucureşti şi judeţele Bacău, Iaşi şi Constanţa. Numărul sesizărilor cu privire la dispariţiile de copii a suferit o dinamică progresivă în ultimii patru ani, cu o creştere semnificativă începând cu anul 2021. Dacă în perioada 2020 – 2021 au fost înregistrate 5.922 de cazuri de minori dispăruţi, un an mai târziu numărul a crescut la 7.577, ajungând în ultimul an (2022 – 2023) la 8.722. Este de menţionat că aproximativ 95% dintre sesizările primite, în fiecare an, se referă la plecări voluntare de la domiciliu sau din centrele de ocrotire, cele mai multe fiind soluţionate în timp scurt, fără implicaţii majore de risc victimal sau infracţional. Minorul R. a fost instituţionalizat la un an şi 10 luni. A avut o relaţie apropiată cu mama socială, cu toate că a menţinut şi relaţia cu mama biologică. Mama socială a plecat când R. avea în jur de 12 ani şi noua mamă socială nu a reuşit să creeze o relaţie autentică. Prima oară când a plecat din centrul de ocrotire, R. avea 13 ani. Noua schimbare din viaţa lui (plecarea mamei sociale) şi relaţia deficitară cu noua persoană, care avea rolul de a-l îngriji, au determinat plecarea băiatului. Privind în urmă, R. consideră că plecările de acasă aveau scopul de a semnala că existau diferite neajunsuri relaţionale şi emoţionale şi spera ca fuga să rezolve aceste probleme.

Care sunt cauzele

Principalele motive şi factorii de risc care îi determină pe copii să îşi părăsească familia sau centrele de ocrotire sunt: neglijarea şi lipsa de supraveghere din partea părinţilor sau a adulţilor responsabili; conflictele repetate din familie, conflictele cu părinţii; abuzurile asupra copiilor, fizice şi/sau emoţionale; lăsarea copiilor în grija bunicilor sau a altor rude, odată cu plecarea aparţinătorilor legali la muncă în străinătate; blocaje în comunicarea cu părinţii, cu precădere în situaţii dificile; abandonul şcolar şi teama faţă de reacţia părinţilor cu privire la rezultate negative acumulate la şcoală; influenţa sau presiunea anturajului; consumul de alcool şi substanţe halucinogene; situaţia economică precară a familiei.
În martie 2020, Missing Children Europe a lansat proiectul RADAR, cu scopul de a obţine progrese palpabile în ceea ce priveşte conştientizarea, înţelegerea şi protejarea copiilor care se văd nevoiţi să plece de acasă. Cercetările şi studiile de caz au arătat că o problemă principală în lupta pentru prevenirea plecărilor de acasă ale copiilor este percepţia greşită a fenomenului şi în special asocierea cu termenul voluntar. De cele mai multe ori, aceste plecări sunt plecări voluntare, însă acest termen neagă complexitatea şi natura fenomenului. Fuga este adesea un simptom al uneia sau mai multor experienţe negative care se întâmplă în viaţa copilului. În fenomenul plecărilor de acasă ale tinerilor sunt esenţiale prevenţia şi sprijinul oferit copiilor în momentele dificile. Momentul întoarcerii acasă sau în centru este o etapă delicată în traiectoria copiilor fugari, ceea ce necesită o atenţie sporită din partea familiilor şi a profesioniştilor. Tinerii au identificat „momentul întoarcerii” ca un pas semnificativ care le influenţează decizia de a fugi din nou sau nu. „Părinţii, îngrijitorii şi familiile rămân cei mai importanţi factori pentru prevenire şi sprijin. Copiii au nevoie de adulţi în care să aibă încredere, de multe ori aceştia putând fi şi profesorii. Un adult în care să aibă încredere are o atitudine non-critică, deschidere şi oferă stabilitate. Pentru a preveni plecările repetate, copiii, mai ales la vârsta adolescenţei, au nevoie să îşi dezvolte sentimentul că aparţin unei structuri sociale, să îşi construiască o «ancoră», care poate lua orice formă, dar care va deveni motivul pentru a rămâne, nu pentru a pleca”, a explicat Gabriela Alexandrescu, preşedintele executiv al Organizaţiei Salvaţi Copiii România.
În perioada 22-26 mai 2023, Salvaţi Copiii România desfăşoară o serie de activităţi de informare şi conştientizare în şcoli şi licee, unde discută cu tinerii despre pericolele fugii de acasă şi despre alternativele pe care le au. Au fost realizate interviuri cu adulţi care la vârsta adolescenţei au fugit de acasă, dar şi cu specialişti în psihologia copilului care vorbesc despre motivaţia care stă în spatele plecărilor de acasă şi despre cele două traiectorii care se conturează în jurul fenomenului plecărilor de acasă. Aceste traiectorii sunt: pleacă de acasă din cauza a ceva şi pleacă de acasă spre ceva.
Reţeaua de linii de asistenţă telefonică pentru copii dispăruţi 116.000 este operată de organizaţii naţionale din 32 de ţări din Europa. Copiii şi familiile care apelează la această linie pentru copii dispăruţi beneficiază gratuit de asistenţă psihologică, socială, legală şi administrativă 24/7. Se oferă, de asemenea, un punct central de contact şi coordonare vitală pentru cazurile transfrontaliere.
Din anul 1983, ziua de 25 mai este dedicată copiilor dispăruţi. La nivel mondial sunt organizate acţiuni care au scopul de a sensibiliza opinia publică cu privire la problematica copiilor declaraţi dispăruţi în întreaga lume. În calitatea sa de organizaţie-umbrelă, Missing Children Europe reprezintă 31 de organizaţii neguvernamentale din 26 de ţări membre europene. Fiecare dintre aceste organizaţii activează în domeniul prevenirii şi ajutorării victimelor în caz de dispariţie şi/sau exploatare sexuală. Misiunea Salvaţi Copiii România, ca membru al Missing Children Europe, este de a proteja copiii de orice formă de violenţă, abuz sau neglijare care este cauzată sau este un rezultat al dispariţiei acestora.
În România, Centrele de Consiliere pentru Părinţi, Centrele Educaţionale şi centrele Creştem Împreună (pentru copii ai căror părinţi muncesc în străinătate) funcţionează la nivel naţional şi furnizează servicii de evaluare, consiliere psihologică şi educaţie parentală pentru copii şi părinţi, suport educaţional pentru copii, activităţi de socializare şi timp liber pentru copiii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate, cât şi suport psihologic şi educaţional pentru rudele în grija cărora au rămas aceşti copii.

Ramona BUTNARIU