„Nu e vorba de rea-voință, ci de oameni care nu au viziune”
2021 s-a dovedit a fi un an îmbelșugat pentru România. Recordul în agricultură pe producția de cereale a depășit 5 milioane de tone, după cum anunță Ministerul Agriculturii. În câteva județe din țară s-a depășit media națională de 5.340 kg la hectar, respectiv în vestul țării: Satu Mare, Bihor, Arad, Timiș, dar și județele din sud Olt, Caraș- Severin, Ialomița și Călărași. Însă, în același timp, producția record de cereale nu se regăsește în silozurile fermierilor.
În cadrul Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), membrii organizației au început demersurile pentru a vedea care este situația referitoare la spațiile de depozitare și producție la nivelul fiecărui județ în parte, dar și pe țară. Aceștia au discutat inclusiv cu Bursa de Mărfuri București. Au purtat discuții cu mai mulți factori de decizie, pentru a vedea toate aceste probleme, inclusiv de a face digitalizare.
Oficialii guvernamentali spun că este un an agricol excepțional, cu o producție record de cereale, fruntașă în Uniunea Europeană, la floarea soarelui și porumb. România este printre primele zece țări agricole ale lumii. Românii se află printre primii zece exportatori de cereale la nivel mondial. Exportă foarte multă materie primă. Ministerul Agriculturii dă vina pe fermieri. Deși se produce mult, prețul pâinii nu scade. Îngrășămintele au crescut cu 200%. De la 1.400-1.500 lei, au ajuns la 3.400 de lei. În același timp, motorina a ajuns la aproape 6 lei. Iar rolul statului este să aducă plusvaloare, nu să îngreuneze situația. „Tu, cel care conduci, nu trebuie să creezi probleme celui ce vrea să muncească, ci să-l ajuți. Nu trebuie să crești impozitele, ci să mărești veniturile. Da, e greu. Este o întreagă filozofie. Totuși, eu nu arăt pe nimeni cu degetul, este greșeala noastră, a tuturor. De 31 de ani, n-am făcut nimic altceva decât să trăim bine. Industriile au început să oprească motoarele la nivel global. Materiile prime s-au scumpit extraordinar de mult. Discutăm de o rată a șomajului din ce în ce mai mare la nivel global. Agricultura va prima pentru că ea asigură hrana populației și sperăm să o ducem cât de cât bine. Dar depinde de pesticide, de utilaje, de forță de muncă calificată. Discutăm de digitalizare, robotizare, dar cu cine, cu oameni care nu se pregătesc în domeniu? Pe urmă discutăm de îngrășăminte, noi nu mai avem nicio astfel de fabrică.
Din cele 8 miliarde de euro, solicitate inițial pentru agricultură, doar 230 de milioane de euro și câteva proiecte au mai rămas în varianta finală a Programului Național de Redresare și Reziliență. La nivel național, doar 1% sau sub 1% din fermieri sunt incluși într-o formă asociativă. La nivel European, procentul se apropie de 40%. Astăzi sunt mult mai bine decât noi chiar și bulgarii. Noi așteptăm. Dacă nu ne unim, nu putem să fim o forță. Trebuie să ai clar stabilită o direcție care să meargă la minister și să participe toată lumea”, a explicat președintele LAPAR, Nicu Vasile, în studio-ul emisiunii „Subiectul Zilei”, difuzată la radio Fresh FM.
Președintele Comisiei pentru Agricultură spune că o problemă a României este că peste 600.000 de fermieri din zona agriculturii de subzistență dețin circa 50% din suprafața agricolă. România este o țară care se împarte în trei categorii referitor la zona de agricultură vegetală. Prima ar fi asigurarea subzistenței (peste 600.000 de fermieri). Există o categorie a fermierilor mediu-mijlociu, unde e vorba de ferme cuprinse între 10 și 100-150 de hectare de teren, care sunt puțin mai tehnologizați și realizează venituri exclusiv din zona de agricultură. Iar în zona de performanță, sunt aproximativ 4.000 de fermieri, care dețin 30% din suprafața agricolă a României, dar realizează 7% din producția de cereale înregistrate în țară. Sunt mulți fermieri fără experiență cu ferme mici și trebuie găsită o modalitate de a-i organiza. O bună parte din aceștia se află în faliment.
„830.000 de fermieri sunt prea mulți, iar pământul e fragmentat în exces. Pământul este un bun strategic național, trebuie să scoți din el cât se poate. Problema este că în România nu există constrângere. Fiecare face cum vrea și cum poate. Spunem că suntem o familie, dar de fapt nu suntem. Haideți să gândim unitar. Și pe acești oameni care creează minus trebuie îi ajutăm să creeze plusvaloare prin cooperative, să ne unim. Ne cumpără pământul străinii. Dacă tu nu faci nimic în curtea ta, cine vrei să facă? Aștepți să facă, cine? Pământul nu este nici al meu, nici al tău. Se pare că am vrut să uităm lucrul ăsta. În cazul exportului de materii prime, acest lucru arată că România este o țară subdezvoltată. Trebuie să dezvoltăm produse finite, ne interesează să fim primii în exportul acestora. Păi tu te lauzi că vinzi materie primă? Te bucuri că, de fapt, România nu este bine dezvoltată? De ce nu vin tinerii să dezvolte robotizarea, să creeze relații comerciale externe la nivel global? Trebuie să facem lucruri care să ducă la dezvoltarea fermierului și, implicit, a țării, după care să dezvoltăm aceste industrii conexe. De ce să nu exportăm noi produse de panificație? De ce să nu exportăm noi tehnologie? Că tot ne lăudăm că avem cei mai mulți IT-iști.
În Olanda, 33% din suprafață a fost preluată din ape. Olandezii n-au decât 17% suprafață agricolă cu cereale. Restul au flori, legume produse care merg direct către utilizatorul final, către consumator. Sunt sere de flori de 90 de hectare. Au ferme cu peste 80 de hectare, 90 de hectare de seră de legume. Ei au linii aeriene care exportă direct în Statele Unite, 27% din PIB-ul Olandei vine din agricultură. Cum acolo se poate și aici nici măcar nu pot să-mi asigur existența? Înainte, pentru a intra la facultate în acest domeniu, erau 10 pe loc și unul singur intra. Acum, nu mai sunt studenți. Îi iei de mână și-i duci la facultate. Eu am nevoie, ca profesor, să-i trec anul, îmi iau banii și i-am făcut ingineri, dar cu ce folos?”, a adăugat președintele LAPAR, Nicu Vasile.
Indicele global al prețurilor la produsele alimentare a înregistrat, în luna martie 2021, cea de-a zecea lună consecutivă de creștere, după cum a anunțat Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură. Această organizație publică lunar propriul său food price index, care măsoară modificările de prețuri înregistrate la un coș de alimente format din cereale, uleiuri vegetale, lactate, carne și zahăr. În martie, acest indice a crescut până la 118,5 puncte, de la o valoare de 116,1 puncte, în februarie atingând cel mai în ridicat nivel de după iunie 2014. Prețul alimentelor continuă să crească și nu dă semne de încetinire.
Guvernele țărilor lumii își fac rezerva strategică a țării. În Asia, de exemplu, se cumpără foarte multe cereale. În România, nici nu se discută de rezerve. Țara nu are, în clipa de față, decât 350.000 de tone ca rezervă de stat. Asta înseamnă că românii au un consum lunar de 175.000 de tone de cereale, doar pentru două luni de zile. Pentru aceste lipsuri, președintele LAPAR consideră că principala cauză nu este rea-voința oamenilor, ci incapacitatea lor de a privi lucrurile în perspectivă, de a le lua pas cu pas. „Nu e vorba de rea-voință, ci de oameni care nu au viziune. Iar partea proastă e că noi, românii, nici nu acceptăm și nu analizăm ce spune celălalt. Haideți să analizăm. Totul înseamnă matematică sau contabilitate, pasivul și activul. Haideți să vedem despre ce este vorba, de ce lucrurile merg bine sau de ce nu. Pe domenii. Dar nouă ne place așa. Tot ce ce înseamnă dorința asta de dezvoltare individuală duce la o subdezvoltare națională. Interesul individual cred că primează mai mult în țară decât cel de grup și internațional. E și o lipsă de educație și există mai multe motive. Recent, am avut o discuție cu trei fermieri. Era vorba de o problemă pe comasare. Între ei era unul mai descurcăreț, să spun așa. În momentul în care am spus un punct de vedere, imediat s-a simțit ofuscat, că «i s-a luat din prăjitură». Indiferent cât de mult voiam să-i explic, era clar că n-aveam cu cine să discut. Nu avea atâta capacitatea să înțeleagă. Le-am zis: Voi faceți cum vreți, dar ăsta e punctul meu de vedere. Luăm problema de la capăt și discutăm din punct de vedere al avantajelor pe care le aveți dumneavoastră aici. De ce căutați acum să aveți o discuție antagonică, tensionată, când puteți să fiți prieteni? Am un program de digitalizare, chiar la mine pe fermă, pe fiecare sol în parte. Solurile sunt de două hectare, cu aceeași tehnologie și cu aceleași produse. Sub două hectare înregistrez minusvaloarea, față de solurile de 40-60 sau de 100 de hectare. Acolo am profitabilități mult mai mari. De ce? Am randamente pe utilaje, nu am vecinătăți și respect agrotehnica. Le-am dat exemplul acesta. N-au cum să înțeleagă. Degeaba explici unui om care nu poate să gândească lucrurile astea. Nu ajungi la niciun rezultat”, a încheiat președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România, Nicu Vasile.
Petruța RIDICHE
