Noul Cod Silvic riscă să fie aproape acelaşi Cod Silvic
Procesul independent de conturare a noului Cod Silvic pare, din păcate, mai mult o iluzie. Propunerile tehnice ale experţilor şi ale societăţii civile sunt parcă cenzurate de viziunea proprie a autorităţilor. Acestea trebuie neapărat să iasă din zona de confort şi să ducă la capăt reformele deja asumate la nivel declarativ.
Prima schiţă a proiectului care ar trebui să stea la baza elaborării noului Cod Silvic nu ia în calcul direcţiile strategice, adoptate recent prin Strategia Naţională pentru Păduri (SNP 30) a României. Lipsesc reformele administrative atât de necesare pentru silvicultura românească, dar se regăsesc în schimb o serie de derapaje importante de la principiile gestionarii durabile a pădurilor. „Rămânem cu acelaşi sistem ineficient de combatere a exploatărilor ilegale, în care vom vedea în continuare pădurari atacaţi de hoţii de lemne, comunităţi locale lipsite de accesul la resursele de care depind şi o birocraţie sufocantă ce anunţă falimentul întregului sector forestier. În plus, riscăm să rămânem cu mai puţine păduri, să asistăm la o liberalizare a tăierilor, să dăm startul unui un nou val de «împroprietăriri» din
pădurile statului şi să renunţăm la practicile responsabile care asigură o buna protecţie a mediului şi a conservării biodiversităţii”, a precizat Radu Vlad, managerul programelor forestiere la WWF România, specificând că organizaţia s-a implicat activ în procesul participativ, coordonat de mediul academic, care a fost chemat să pună pe masa autorităţilor cele mai bune soluţii tehnice. Este intrigată însă faptul că, deşi o bună parte a echipei de proiect a fost implicată chiar în elaborarea SNP 30, schiţa proiectului nu vine nici măcar cu soluţii la problemele semnalate deja şi nu ia în calcul recomandările incluse în rapoartele intermediare elaborate anterior în cadrul aceluiaşi proiect.
Principalele aspecte care dau motive de îngrijorare
Noul Cod Silvic păstrează şi extinde pragul „buclucaş” de 10mc. Păstrează, în esenţă, acelaşi sistem care tolerează şi protejează „furtul cu acte în regulă”. Menţine pragul minim aberant de 10 mc, pentru a sancţiona ca infracţiune silvică transportul materialelor lemnoase fără avizul de însoţire, deşi datele statistice demonstrează că cel mai frecvent mod de operare este în prezent fraudarea documentelor specifice în ceea ce priveşte volumele de lemn transportate. Aşadar, statistic, un operator riscă doar o amendă modică (200-1.000 euro) pentru doar 1 din 100 de transporturi dacă „greşeşte” declararea volumului cu mai puţin de 10 metri cubi, în plus, per transport. Cine şi-ar mai lua bilet de autobuz, dacă amenda ar fi mai mică decât preţul biletului, iar controalele ar fi extrem de rare şi orientate la întâmplare sau, eventual chiar discreţionar? Mai mult, acest prag este replicat şi în cazul furtului de lemn, al tăierilor fără drept sau al distrugerilor provocate vegetaţiei. Având în vedere că se pot transporta circa 3mc cu o camionetă, înseamnă că un pădurar trebuie să prindă un hoţ de patru ori la rând într-un an, pentru a putea atrage răspunderea penală. Se riscă astfel la o creştere a violenţelor împotriva personalului silvic, mai ales în contextul scumpirii energiei şi al scăderii puterii de cumpărare a populaţiei.
Un alt aspect este că se riscă desfiinţarea principiului continuităţii. Sistemul silvic actual al recoltelor de lemn se bazează pe principiul continuităţii, potrivit căruia un proprietar nu are voie să exploateze mai mult lemn decât creşte pădurea într-un an. Conform prevederilor schiţei de proiect, se va permite recoltarea în avans. Fără adăugarea unor limite clare de aplicare se subminează acest principiu esenţial în definirea unei gestionări durabile a pădurilor. Exploatarea în avans a posibilităţii anuale poate fi exceptată strict pentru anumite staţiuni în care sunt probleme recunoscute cu regenerarea naturală din cauza periodicităţii mari a fructificaţiei arborilor (e.g. stejărete) şi doar cu verificarea prealabilă şi aprobarea autorităților.
Nou Cod silvic dă startul unui nou val de „împroprietăriri” din pădurile statului. Legislaţia propusă dă undă verde retrocedării din pădurile publice, pe care WWF a reuşit să o stopeze acum trei ani. WWF a făcut atunci apel la Preşedintele României să nu promulge legea, pe baza căreia cei cărora le-au fost luate pământurile de regimul comunist ar fi urmat să fie despăgubiţi cu pădurile aflate dintotdeauna în proprietatea statului. S-ar fi continuat astfel sistemul de retrocedare haotică, care a fost una dintre cauzele principale ale tăierilor ilegale. Avocatul Poporului a atras atenţia anul trecut asupra faptului că „crearea acestei posibilităţi de reconstituire a terenurilor forestiere din cele care s-au aflat în proprietatea statului anterior anului 1948, surprinde cu atât mai mult cu cât pădurile sunt considerate un bun naţional (…) subliniem rolul statului de a prezerva fondul forestier naţional prin adoptarea unor măsuri legislative adecvate, coerente şi susţinute care să împiedice tentativele conjuncturale de spoliere a acestuia”.
Comunităţile dependente de pădure trag iarăşi lozul necâştigător
Este folosit conceptul de „comunităţi dependente de pădure” doar pentru a limita extinderea de noi arii protejate, care ar putea să afecteze interesele legitime ale acestor comunităţi. În schimb nu vorbeşte nimic despre facilitarea accesului acestora la resursele oferite de pădure, pe care ele îl consideră un drept fundamental şi de care depind. Acest acces le este îngrădit inclusiv prin procedurile administrative de valorificare a lemnului sau prin cesionarea dreptului de colectare a produselor accesorii ale pădurii. Practic, aceste comunităţi trebuie sa câştige o competiţie economică cu marii procesatori de lemn, care fac adesea uz de practici neconcurenţiale.
„Riscăm să rămânem cu mai puţine păduri”
Pădurile Nimănui sunt acum oficial ale nimănui. Noua legislaţie ignoră cu desăvârşire orice preocupare pentru menţinerea celor aproximativ 500.000 hectare de păduri din afara fondului forestier naţional, pe care le întâlnim la tot pasul prin păşuni sau fâneţe împădurite. „Nu va mai exista obligaţia tratării lor ca pădure, vor fi la latitudinea proprietarilor de a fi defrişate în mod legal, iar statul nu îşi asumă nicio măsură de susţinere pentru conservarea lor. Documentul lansat în dezbatere este pentru moment o primă schiţă de la care să pornească dezbateri aplicate. Sperăm ca până la final aceasta să se alinieze cu obiectivele asumate prin Strategia Naţională pentru Păduri. Dacă însă aceste controverse nu vor fi soluţionate în forma finală a proiectului de Cod Silvic, WWF solicită ca aprobarea acestuia să nu se realizeze prin Ordonanţă de Urgenţă, ci sa treacă prin procedură parlamentară, unde speram să poată fi remediate în mod democratic”, a mai adăugat Radu Vlad, managerul programelor forestiere la WWF România.
Cristina ANDREI