,,Nimic nu este mai bun, mai util decât agricultura”
„Nimic nu este mai bun, mai util, mai dulce, nimic nu face pe om mai liber și mai demn decât agricultura”, spunea celebrul filozof și orator latin Marcus Tullius Cicero.
Omenirea s-a dezvoltat cu agricultura. Dacă ne uităm la cele mai mari economii ale lumii, vedem că baza industriei respective a fost agricultura. Chiar și în România, avantajul fiind că aceasta are un pământ fertil, cu posibilități de producție ridicate. După ce dezvoltăm agricultura, încep industriile conexe prelucrătoare și toate celelalte lucruri.
Astfel a declarat doctor inginer în științe agricole și președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Nicu Vasile, în cadrul unei ediții a emisiunii ,,Subiectul Zilei”, difuzată la radio Fresh FM.
LAPAR este o organizație nonguvernamentală, non-profit, care apără interesele fermierilor. Atunci când s-a înființat, a fost o necesitate. Din aceasta s-au mai desprins încă două forme asociative, iar fermierul are nevoie să fie reprezentat. România este o țară preponderent agrară. Mai mult de 47% din populația României trăiește și muncește în mediul rural și de aici toată această necesitate. Nu pot vorbi toți membrii la unison, trebuie să existe o voce, o reprezentanță la nivel național și chiar global.
,,Noi, românii, după 1990 am dorit să fim liberi. Sunt de acord, dar parcă suntem prea liberi, într-un mediu concurențial global. Iar existând această concurență, nu avem nevoie de unitate. Nu putem să facem față singuri. Mereu am spus, nici lupul nu acționează singur, ci în haită. Există acolo o căpetenie, o regulă care constrânge. Deci nu e fiecare individ de capul lui. Neexistând unitate, este multă dezbinare. Iar dezbinarea înseamnă că nu există forță și dezvoltare. La momentul acesta, lucrez 1.200 de hectare de teren agricol în județul Călărași.
Să fac agricultură, a vrut Dumnezeu. Cinstit să fiu, inițial am cam fugit de agricultură, din cauza faptului că părinții mei la 3 dimineața mă trezeau pentru a merge la tăiat la coceni sau la cules, la porumb. Luam de la CAP cu 3 %. Săpam, recoltam, duceam la CAP și din producție ne reveneau 3 %. Luam și oameni cu ziua sau prieteni, pentru că existau atunci doritori care voiau să meargă la sapă. Acum numai sunt acești doritori, pentru că avem prea multe buticuri”, a povestit în continuare Nicu Vasile.
Acesta a început lucrând într-o firmă multinațională, unde veneau foarte multe produse agricole prin inputuri. Prin urmare, a considerat că nu poate să facă marketing pentru acele produse dacă nu vedea cum se lucrează efectiv. ,,Am luat două hectare de teren în arendă pe banii mei și am început să semăn și să creez condiții. Le observam. Făceam aceste observații tot timpul anului, după care anul următor începeam vânzările de produse. Firma era numărul 1 pe organisme modificate genetic în lume. Nu erau subvenții, nu era câmpia Bărăganului, ci o pârloagă totală, nici măcar lucrate. Cred că și subvențiile au creat mari probleme și tensiuni între oameni, chiar între rude. Am început să cresc la patru hectare, la 20, chiar la 40. Mi-a fost milă de bătrâni să-i refuz și să nu lucrez pământul, ținând cont că eram tânăr. Aveam 26 de ani atunci. Și așa am ajuns la 1.200 de hectare, din dorința de a împărtăși și celorlalți experiența mea de cercetare”, a adăugat președintele LAPAR, Nicu Vasile.
Toți membrii LAPAR i-au acordat votul lui Nicu Vasile
În data de 4 februarie 2020, Nicu Vasile a fost ales în unanimitate de către toți cei 207 membri LAPAR în funcția de președinte pentru un mandat de patru ani.
Întâmplarea face că, înainte cu un an de zile de această victorie, doctorul inginer în agricultură plănuia să părăsească țara. ,,Și, atunci am văzut citatul lui Kennedy, care spunea: Nu te întreba ce face țara pentru tine. Întreabă-te ce faci tu pentru ea. Atunci am acceptat invitația în cadrul Federației LAPAR, eu fiind membru în Asociația de la Călărași. Am văzut ce se întâmplă atunci și am zis: Domnule, pot să dau o mână de ajutor. În ciuda tensiunilor care existau la un moment dat, am zis că trebuie să mergem mai departe. Am venit cu mare plăcere pentru a ajuta colegii care lucrau și se străduiau din greu. Membrii LAPAR au avut încredere în mine și nu toți mă cunoșteau. Eu am venit cu un program, atenție, deci nu pentru că mă cunoșteau sau nu alegătorii. Eu am venit, în prima fază, către Consiliul Directorilor de dinaintea anului 2019 și le-am pus la dispoziție o organigramă. Chiar într-o noapte am stat, am realizat-o, împreună cu toate celelalte lucruri și le-am propus. Ulterior, am creat un program al meu, propus spre implementare. E adevărat că sunt și sceptici. N-avem decât dorințe, mai puțin obligații. Nici cotizațiile nu prea le plătim. Toți așteptăm, dar nu contribuim sau nu vrem s-o facem. După ce am fost ales, am făcut cea mai mare fuziune, între toate formele asociative din agricultură în România, anume Alianța pentru Cooperare și Dezvoltare. Iar actualmente suntem membri Copa Cogeca, cea mai mare asociație a fermierilor din Europa. Numărul nostru este undeva la peste 10 milioane de membri. În cadrul structurii, noi plătim taxe. Vedem pe cele 45 de comisii câte probleme sunt și dezbaterile care au loc. Și, fermierul român trebuie să fie prezent la Bruxelles. Ca să fim membri ai Uniunii Europene, trebuie să ne prezentăm la toate aceste comisii, ca vocea fermierilor români să fie auzită. Cum cotizezi, dacă, de fapt, nu ești prezent și nu stabilești bugetul unui partid în decizie? Una dintre decizii a fost și această subvenție. România are cea mai mică subvenție. Când am intrat în Comunitatea Europeană, am spus: În timp, uniformizăm și egalizăm subvențiile și acest lucru chiar s-a întâmplat. Avem colegi din Europa a căror subvenție pe hectar ajunge la 1.400 euro, chiar mai mult. Toată lumea a văzut cum au crescut prețurile inclusiv la utilaje, dar și la toate celelalte. Costurile la noi sunt mult mai mari. Nu ai cu cine să lucrezi. Mie mi s-a întâmplat, am reparat un motor, n-am făcut 150 de ore cu el și efectiv a fost prost reabilitat, pentru că a clacat și nimeni nu vrea să dea garanție. Nimeni nu vrea să dea absolut nimic. Ne batem joc unul de altul în această țară”, a completat președintele LAPAR.
Agricultura trebuie dezvoltată, însă nu prin import
Principalul obiectiv pe care acesta l-a prezentat colegilor din LAPAR, atunci când a candidat, este dezvoltarea agriculturii. A observat o fragmentare excesivă a domeniului și că românii discută de multe lucruri care sunt antagonice, între ele. Se discută mai puțin despre productivitatea muncii. Există ferme scoase la vânzare din cauză de lipsă de personal. Agricultorii nu au niciun fel de protecție privind inputurile sau calamitățile naturale.
Spre exemplu, Ungaria are 5,3 milioane de hectare de teren agricol și este al doilea cel mai mare exportator de produse agroalimentare în România, țară care aduce, prin datorii, un deficit de peste 2 miliarde de euro la bugetul de stat.
Președintele LAPAR evidențiază și problema importului în România și consideră acest aspect ca fiind un factor important care scade mult câștigul. ,,Suntem și membri în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii în Confederația Națională. Am văzut, acolo, discuții precum că nici măcar fier beton nu mai este neimportat. Deci, am ajuns dintr-o țară exportatoare, importatoare. E o mare problemă. 25% din producția României de cereale o exportăm. Și, doar 5% ne rămâne. Exportăm cereale în Spania. De ce trebuie să facem această poluare la nivel global? Că, discutăm de poluare, de grindină și toate celelalte prostii. Dar, noi nu avem industrie. Uitați-vă la fermierii care au ferme zootehnice, aruncă lâna și pieile efectiv. De asemenea, exportăm grâu, produse de panificație. De aceea avem șoselele pline, iar combustibilul se irosește”, a încheiat doctor inginer în științe agricole, Nicu Vasile.
Petruța RIDICHE
