„Mi se pare firesc să promovezi limba maternă romani, lucru ce se va face din toamna acestui an”
O viziune adaptată nevoilor reale pentru elevi, în perspectiva procesului evaluativ, constă în capacitatea cadrului didactic de a-i determina pe aceştia să se implice activ pentru a obţine rezultatele benefice demersului educaţional. Apoi, pentru un elev este foarte important să aibă cadrul didactic în faţa lui şi să simtă cum acesta îi transmite nu doar informaţii de specialitate, ci şi o stare afectivă de care are nevoie în procesul de dezvoltare personală. Interacţiunea aceasta conferă şansa şi posibilitatea de a realiza ceea ce ţi-ai asumat din momentul în care te afli la catedră în faţa copilului, de a face educaţie. Ori, educaţia nu trebuie să se raporteze exclusiv la planul intelectual, cognitiv, ci şi afectiv. Sunt situaţii, în cazul copiilor de altă etnie, care nu cunosc limba română şi cadrul didactic trebuie să-i ofere mai multă susţinere. Cadrul didactic trebuie să cunoască faptul că elevul provine, de exemplu, dintr-o familie romă, cu un alt sistem de valori la care se raportează. „În faţa profesorului nu se află un simplu elev, un simplu chip, ci un suflet. Un copil, poate cu nevoi speciale, cu suferinţele lui, aşteptările lui. Poate de aceea este primordial ca în demersul de eficientizare a demersului didactic să cunoaştem copilul, cu care interacţionăm. Este necesar şi ştim bine că toată legislaţia cu caracter educaţional – la nivel de învăţământ românesc – susţine necesitatea acestei abordări în spirit diferenţiat faţă de nevoile copilului, din punct de vedere personal, familial. Şi nu în ultimul rând, de apartenenţă la grup vulnerabil din perspectiva etnicităţii copilului. Sunt situaţii – la debut de învăţământ primar – cu elevi care nu cunosc şi nu vorbesc absolut deloc limba română. Cum poţi să eficientizezi atunci un demers educaţional când, într-un colectiv de 20 de copii, ai cinci care nu vorbesc limba română? În altă clasă, la fel şi, tot aşa. Este clar că aceşti copii pornesc cu un handicap în procesul de dezvoltare şcolară, în plan personal. Ca atare este imperativ să existe o raportare obiectivă, realistă în acest sens. De aceea, studierea limbii romani o văd viabilă, din considerente pedagogice. Dacă pentru alte minorităţi naţionale din România, studiul limbii materne se ridică la alte cote, în sensul reprezentării etnice, în ceea ce priveşte minoritatea romă, lucrurile trebuie să stea cu totul altfel. În primul rând, studierea limbii la acest nivel trebuie să slujească unui scop primordial: de a ajuta la dezvoltarea personală a copilului”, a precizat la Radio Fresh FM, în cadrul emisiunii „Subiectul Zilei”, profesorul de istorie Ion Sandu, inspector şcolar în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean (IŞJ) Ialomiţa, specificând că, predându-se limba maternă la nivel de învăţământ primar, copiii pot fi ajutaţi să se integreze mai uşor în învăţământul de masă. Şi, ulterior, în timp, demersul poate fi extins. În sensul unui demers curricular în care copilul rom să se regăsească, acolo unde există predarea unor discipline ce vizează cunoaşterea istoriei şi a culturii minorităţii rome sau dintr-o localitate. De asemenea, continuarea studierii limbii materne. „Sunt demersuri pe care atunci când le realizezi trebuie să pui în balanţă aceste aspecte ce ţin de un principiu fundamental – interesul superior al copilului. Mi se pare firesc să promovezi limba maternă romani, lucru ce se va face din toamna acestui an, la şcolile unde avem populaţie romă tradiţională, precum Cartierul Bora din municipiul Slobozia, Cartierul Vlaşca din Feteşti. În mod inedit se va începe studiul acestei discipline, tocmai din considerente pedagogice. Dacă, de exemplu, se doreşte într-o altă unitate şcolară, precum Broşteni, Alexeni, sau Manasia, sigur aici nu putem vorbi de integrare în plan şcolar, educaţional, ci de reprezentare etnică. Dacă există această doleanţă, resursele umane necesare, desigur că nu va fi absolut nicio problemă”, a mai adăugat inspector şcolarul ialomiţean pentru minorităţi.
Marius BĂDRĂGAN
