„Lumea nu înţelege că, de fapt, astăzi în România, Parlamentul este un auxiliar, un baston al Guvernului”
Faptul că românii îi acuză pe parlamentari că nu îşi îndeplinesc misiunea pentru care au fost trimişi acolo nu mai reprezintă o noutate. Majoritatea s-au obişnuit să înjure parlamentarii, fără să gândească prea mult ce înseamnă Parlamentul şi ce presupune de fapt munca unui parlamentar şi care sunt limitele lui. Fiindcă un parlamentar nu este Dumnezeu pe pământ, ci un cetăţean căruia i s-au încredinţat nişte voturi, pentru a se duce în Parlament şi a-i reprezenta pe cetăţenii din judeţul lui.
Astfel a precizat la radio FRESH FM, în cadrul emisiunii „Subiectul Zilei”, senatorul Rodica Boancă, vicepreşedinte la nivel naţional al partidului Lege Educaţie Unitate (LEU). Aceasta atrage atenţia că parlamentarul nu are nişte prerogative şi competenţe ieşite din comun. Din contra, este foarte limitat. El nu este o instituţie şi nu poate sancţiona pe nimeni. Nicio comisie parlamentară, oricât de bombastic şi minunat ar suna, nu poate sancţiona vreo instituţie. Excepţie fac cele numite de comisii – Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, Autoritatea de Supraveghere Financiară şi alte două care îşi schimbă şefii prin Parlament. Acolo se pot da sancţiuni directe. Dar celelalte instituţii, coordonate de ministere, de Guvern, nu au în faţa Parlamentului nicio răspundere. Acesta este un lucru pe care românii nu-l cunosc şi au impresia că dacă se adresează unei comisii parlamentare li se face dreptate. „Românii cred că dacă se adresează unei comisii parlamentare l-au prins pe Dumnezeu de picior şi acolo se face dreptate. Însă, noi suntem exact ca în povestea aia cu Pavlov şi câinele. Salivăm după ce vedem afară, dar înăuntru la noi e cu totul şi cu totul altceva. La noi, lucrurile se fac mai pe genunchi, mai cum vrea şefuţul. Şi repet, noi suntem încă o dictatură comunistă, poleită cu ceva aere de democraţie, dar în continuare Guvernul este cel care conduce România, din toate punctele de vedere, nu se supune Parlamentului. Ci doar uneori, când apar mari conflicte între ei şi preşedintele mai destituie câte un prim ministru sau mai depune câte o moţiune, dar tot din rândul celor care după aceea formează Guvernul. Este un cerc vicios cumva. Guvernul se substituie Parlamentului legiferând, executând. Faptul că Parlamentul nu are funcţie executivă, absolut deloc în această ţară, nu este chiar OK. Adică Parlamentul ar fi trebuit să aibă asupra instituţiilor şi ministerelor putere executivă. Şi este foarte interesant cum s-a creat această mentalitate colectivă, că parlamentarii sunt nenorocirea pe pământ şi că de la ei se trage tot răul din lume. Lumea nu înţelege că de fapt, astăzi în România, Parlamentul este un auxiliar, un baston al Guvernului. Majoritatea parlamentară formează Guvernul şi odată ajunşi acolo miniştrii şi prim-ministrul conduc cu adevărat România, din toate punctele de vedere. Acolo sunt banii, acolo sunt interesele, acolo se află tot”, a menţionat Rodica Boancă, specificând că lipsa de credibilitate asupra Parlamentului vine şi din cauza faptului că Parlamentul nu poate să ia nici o măsură decât prin moţiune. Singurul lucru pe care poate să îl facă Parlamentul este, ca prin moţiune, să destituie miniştri. Nu secretari de stat, nu consilieri, nu funcţionari, ci doar miniştri. Deci, Parlamentul nu a avut niciodată în România acea funcţie de judecare pe care ar fi trebuit să o aibă. Aşa cum este Curtea Constituţională, de exemplu, să existe o curte care să funcţioneze sub Parlament, ca un adiacent al Parlamentului, să judece cazurile de abuzuri în funcţie ale miniştrilor, secretarilor de stat, adică a celor numiţi. Nu există aşa ceva şi nu sunt pârghii. Aşa că Parlamentul nu poate să facă nimic împotriva Guvernului şi cu atât mai puţin un parlamentar. „Eu m-am dus ca Don Quijote fluturând suliţa, încrezătoare că voi răzbi acolo unde alţii nu au reuşit. Dar nu, în România astăzi este imposibil. Eu nu înţeleg un lucru: De ce în această ţărişoară, în afară şi interior, că suntem împrăştiaţi, nu s-au găsit, ca pe vremea lui Bălcescu, o mână de oameni – 10, 15, 20, 30- şcoliţi, umblaţi prin lume, deştepţi, care să ştie cum funcţionează economia, educaţia, toate sistemele astea importante ale unei ţări, pe care noi nu le mai avem funcţionale. Cum de nu se găsesc oamenii ăştia astăzi când avem Internetul? Nu înţeleg cum de oamenii nu reuşesc să se coaguleze şi să formeze nişte partide, nişte forţe politice naturale, normale, fireşti, fără servicii, fără chestii din exterior. Cu oameni carismatici, cu lideri. Nu mai avem lideri absolut deloc. Nici ăia care zbiară ultra excesiv şi duc totul într-o extremă a disperării nu sunt OK. Ăştialalţi care cum se mai ridică, o parte, lasă impresia iniţial că sunt curaţi ca ghiocelul, dar după aceea aflăm lucruri şi pică greu şi normal că îţi pierzi încrederea. Nu înţeleg de ce nu reuşim noi acest popor să ne unim şi ne uităm cu jind la alte ţări. Unde, mai apar oameni cumva din zona populară, din zona maselor, care după aceea adună masele şi le ghidează. Nu îmi place că nu sunt încurajaţi oamenii care au potenţial şi asta nu doar în România. Este o criză globală. Ne uităm şi în Franţa, în Italia, în Spania, peste tot, nu mai sunt lideri. Au dispărut liderii. Mai apare câte unul, e adevărat, dar greu. Asta e frustrarea mea, cea mai mare. Iar problema este că ne ducem oricum către o zonă foarte gri şi incertă, din punct de vedere al politicii”, a mai adăugat senatorul ialomiţean.
Cristina ANDREI
