Harta sărăciei indică accesul mai slab al copiilor vulnerabili la educaţie de calitate

• judeţul Ilfov are cea mai scăzută rată de promovare la Bacalaureat, la nivel naţional – 59%, faţă de 80,5%, media naţională (după contestaţii); cea mai mare rată de promovare este în Bucureşti, cu 84,5%

Dintr-un total de 355 de licee cu profil tehnologic din România, 166 se află în mediul rural, ceea ce înseamnă că aproximativ unu din doi elevi care frecventează aceste unităţi
de învăţământ trăieşte şi învaţă în mediul rural. Datele Ministerului Educaţiei arată că, dintre elevii liceelor tehnologice înscrişi la examen, aproape 6% nu s-au prezentat, în timp ce dintre elevii filierei teoretice doar 0,9% au absentat de la examen. Totodată, ratele de promovare ale acestor două filiere educaţionale capătă o diferenţă de 30%, aproape constantă de-a lungul anilor. De altfel, liceele cu profil tehnologic reprezintă 80% din totalul liceelor, aflate în comune. Prin analizarea datelor Ministerului Educaţiei, referitoare la performanţele elevilor în cadrul examenului de Bacalaureat din acest an, se poate observa că există o corelaţie semnificativă între sărăcia materială şi performanţele slabe înregistrate de elevi în anumite regiuni. Această constatare devine evidentă atunci când se compară rezultatele examenului cu harta sărăciei şi a deprivării materiale şi sociale severe, care delimitează statistic regiunile de dezvoltare ale României. Deşi corelaţiile nu sunt la fel de puternice ca în cazul comparării cu rezultatele Evaluării Naţionale, este important de menţionat că ele rămân semnificative în analiza informaţiilor despre Bacalaureatul din acest an, mai ales în regiunile din sudul şi centrul României. Aceste concluzii sunt evidente pentru regiunile Sud – Vest Oltenia şi Sud Muntenia, caracterizate prin rate ridicate ale riscului de sărăcie şi excluziune sociale (44,7%, respectiv 37,1%), în special în mediul rural. În aceste regiuni, doar 75,68%, respectiv 73,91% au promovat examenul de Bacalaureat, departe de media naţională de 80,5% sau de performanţele elevilor din Bucureşti (84,5%), regiunile Nord – Vest (80,63%), Nord – Est (80.83%) şi Sud-Est (82,57%).
Situaţia din judeţul Ilfov (fără a lua în considerare reuşita statistică a Capitalei) evidenţiază probleme serioase de promovabilitate din licee, vorbind despre cea mai scăzută rată la nivel naţional – 59%. La polul opus se află Bucureşti, cu 84,5% de elevi care au obţinut rezultate bune sau foarte bune şi, în ordinea performanţelor, alte trei regiuni: Sud-Est (82,57%), Nord – Est (80.83%) şi Nord – Vest – cea mai dezvoltată regiune din punct de vedere economic, după Bucureşti – (80,63%). În România, dintr-un total de 355 de licee cu profil tehnologic, 166 se află în mediul rural, ceea ce înseamnă că aproximativ unu din doi elevi care frecventează aceste unităţi de învăţământ trăieşte şi învaţă în mediul rural. Aceste licee reprezintă, de altfel, 80% din totalul liceelor aflate în comune. Referitor la rezultatele la liceele cu profil tehnologic, acestea reprezintă un alt argument al discrepanţelor economice uriaşe dintre zonele urbane şi rurale ori dintre regiunile de dezvoltare economică. Analizând specific situaţia promovării la filiera tehnologică, aceleaşi două regiuni din sudul ţării (Sud – Vest Oltenia şi Sud Muntenia) sunt codaşele la promovare, doar 3 din 4 copii obţinând media generală de cel puţin 6 (73,91% şi 75,68%). Judeţul Ilfov se înscrie din nou printre cele mai puţin performante judeţe (35,7), fiind depăşit însă, în mod negativ, de judeţele Călăraşi (35,2%), Covasna (27,9%) şi Teleorman (25,9%). La polul opus, pentru această filieră educaţională, Bucureşti înregistrează o rată de 71%. Deşi contradictoriu la prima vedere, regiunea Sud-Est, ce figurează în mod constant în ultimul deceniu ca fiind cea mai săracă regiune din România şi una dintre cele mai dezavantajate economic din Uniunea Europeană, înregistrează, după Bucureşti, rezultatele cele mai bune la datele generale de promovare din promoţia curentă de elevi şi, distinct, la rata de promovare pe filiera profesională. Această situaţie statistică poate fi explicată prin disparităţile uriaşe între centrele economice şi sociale puternice, precum Galaţi, Constanţa şi mediul rural al judeţelor lor. Pe de altă parte, în alte judeţe, precum Teleorman, Giurgiu, Covasna, Vaslui, Olt, Ialomiţa, Călăraşi, Harghita ori Ilfov, ale căror municipii nu capătă vreo semnificaţie economică comparabilă cu alte oraşe mai dezvoltate, situaţia promovării pentru filiera tehnologică este dramatică, doar unul din trei copii care s-au prezentat la examen reuşind să obţină media necesară pentru promovare.
Datele Ministerului Educaţiei arată că, dintre elevii liceelor tehnologice înscrişi la examen, aproape 6% nu s-au prezentat, în timp ce elevii filierei teoretice, doar 0,9% au ales să amâne prezentarea la examen pentru o altă sesiune. Totodată, ratele de promovare ale acestor două filiere educaţionale capătă o diferenţă de 30%, o diferenţă aproape constantă de-a lungul anilor. Reprezentanţii Salvaţi Copiii speră ca noua Lege a educaţiei să corecteze această inegalitate, dată fiind prevederea art. 102 care stabileşte „pentru filiera tehnologică, o probă scrisă specifică domeniului de pregătire şi o probă, la alegere, dintre disciplinele relevante pentru profilul real”, ceea ce va permite o pregătire teoretică mai apropiată acestui profil liceal şi, destul de probabil, rezultate mai bune la Bacalaureat.
„Rezultatele sunt, o dată în plus, o radiografiere crudă a sistemului de educaţie, în corelaţie cu sărăcia. Clivajul rural – urban pe care îl arată orice statistică socială, fie că vorbim de educaţie, fie că vorbim despre accesul la servicii medicale, este unul ce s-a cronicizat şi nu poate fi soluţionat fără politici publice integrate, care să vizeze atât restabilirea accesului egal la şcoală pentru toţi copiii, cât şi măsuri concrete de corectare a disparităţilor socio-economice”, a declarat Gabriela Alexandrescu, preşedintele executiv al Salvaţi Copiii România.

CONTEXT

Potrivit analizei Salvaţi Copiii România din 3 iulie, rezultatele elevilor la Evaluarea Naţională reflectă disparităţile şi inegalităţile socio-economice dintre regiunile de dezvoltare ale României: astfel, regiunile Nord – Est şi Sud-Muntenia, care se regăsesc constant în aproape toate analizele comparative ale Uniunii Europene ca fiind cele mai sărace zone ale Europei (38,2%, respectiv 37,1% – 2022), au cele mai multe medii sub 5 (27,8%, respectiv 29,5%) la Evaluarea Naţională. De asemenea, regiunea de dezvoltare Sud – Vest Oltenia, afectată în egală măsură de sărăcie (44,7%), înregistrează ponderi modeste ale mediilor peste 5, în vreme ce mediile elevilor din regiunile Bucureşti-Ilfov şi Nord – Vest (sub 5, doar 17,5% și 22,8%), semnificativ mai bune decât în toate celelalte regiuni, coincid cu un nivel al sărăciei şi deprivării materiale severe chiar de două ori mai scăzut faţă de restul ţării (17,5%, respectiv 17,7%). În aceste regiuni, copiii trăiesc în familii cu venituri mai mari şi, în plus, beneficiază de o infrastructură şcolară adecvată şi programe educaţionale mai bine structurate, ceea ce poate contribui la performanţe academice mai bune. Suprapunerea hărţilor sărăciei şi deprivării materiale cu harta performanţelor educaţionale evidenţiază sărăcia educaţională şi nevoia de intervenţie în aceste regiuni pentru a asigura accesul egal la o educaţie de calitate tuturor copiilor. Mai mult, patru din 10 copii (39,56%), absolvenţi ai şcolilor generale din comunele şi satele din România, au înregistrat medii sub 5, în timp ce 21,5% dintre elevii din mediul urban au atins performanţa de a obţine note mai mari de 9. În ceea ce priveşte nota 10, copiii din oraşe au fost de 14 ori mai mulţi, decât cei care trăiesc în mediul rural.
Analizele Salvaşi Copiii privind costurile „ascunse” ale educaţiei gratuite, realizate în anii trecuţi, au arătat că părinţii din mediul urban cheltuiesc cu 30-40% mai mult pentru pregătirea suplimentară, prin meditaţii sau program şcolar prelungit, a copiilor lor şi, de asemenea, faptul că meditaţiile reprezintă o importantă categorie de cost, de aproximativ 2.500 lei anual în 2021, sumă pe care foarte puţini părinţi din mediul rural şi-o permit.
Înţelegerea şi conştientizarea de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi autorităţile locale, a legăturii dintre sărăcia materială şi performanţele educaţionale slabe ale elevilor ar trebui să conducă la dezvoltarea de politici şi programe specifice, care să îmbunătăţească accesul la educaţie şi să ofere sprijin suplimentar pentru elevii din regiunile şi comunităţile sărace, prin: modernizarea infrastructurii şcolare şi resurse suplimentare pentru şcoli, în vederea extinderii programelor „Şcoală după şcoală” şi „O masă sănătoasă”, ţinând seama de intensitatea sărăciei şi deprivării sociale şi materiale severe; refacerea sistemului de educaţie timpurie în mediul rural, esenţială în dezvoltarea socială şi cognitivă a copiilor, prin înfiinţarea de creşe şi grădiniţe; întărirea serviciilor sociale cu numărul prevăzut de lege de asistenţi sociali profesionişti pentru identificarea familiilor aflate în dificultate şi a copiilor în situaţie de abuz şi neglijare;
crearea de programe de consiliere pentru elevi şi mentorat pentru cadrele didactice; măsuri de stimulare a cadrelor didactice performante pentru menţinerea lor în comunităţile dezavantajate; colaborarea cu organizaţiile neguvernamentale ale căror bune practici în comunităţile rurale şi zonele afectate de sărăcie pot constitui programe de interes naţional; măsuri cu caracter economic (investiţii, infrastructură de transport, sprijinirea actorilor economici locali etc.).

Copiii români sunt cei mai afectaţi copii europeni de riscul de sărăcie şi excluziune socială şi de deprivarea materială severă

În 2021, peste 1,5 milioane de copii din România (41,5% din numărul total al copiilor) creşteau în risc de sărăcie sau excluziune socială, a cărei intensitate s-a mărit comparativ cu anii anteriori. Riscul de sărăcie sau de excluziune socială în rândul copiilor este mult mai mare în zonele rurale, decât în mediul urban: în 2021, rata a fost de 16,1% în oraşele mari, 30,7% în urbanul mic şi suburbii şi 50,1% în zonele rurale.
Comparaţia pe regiunile de dezvoltare ale României, pe întreaga populaţie, indică o discrepanţă semnificativă între acestea: cele mai ridicate valori se regăsesc în regiunile Sud-Est (46,9%), Sud – Vest Oltenia (44,7%) şi Nord – Est (38,2%), iar cele mai scăzute în regiunile Nord – Vest (27,4%) şi Vest (29,5%), regiunea Bucureşti-Ilfov (19,2%) fiind singura sub media europeană (21,6%). Dintre ţările UE, cea mai mare proporţie de copii şi tineri (15-29 de ani), care au fost grav defavorizaţi din punct de vedere material şi social în 2021, a fost înregistrată în România (23,1%), urmată de Bulgaria (18,7%), Grecia (14,2%) şi Ungaria (10,3%). De reţinut că deprivarea materială şi socială severă afectează în primul rând copiii. În 2022, aproape una din 6 familii din România nu şi-a putut permite să îşi încălzească locuinţa în mod corespunzător (15,2%) şi aproape una din patru nu şi-a putut permite o masă hrănitoare (22,1%), cu situaţia cea mai dramatică în cazul familiilor cu trei sau mai mulţi copii (peste 25%).

Sărăcia educaţională a copiilor din România

Lipsa accesului la educaţie remedială după cei doi ani de pandemie şi pseudo-educaţie online, organizarea intervenţiilor educaţionale suplimentare în funcţie de resursele locale, reduse sau prost administrate, au exacerbat decalajele în cunoştinţe şi abilităţi faţă de ceilalţi copii din oraşele mari sau comunităţile dezvoltate, producând inevitabil şi pe termen lung izolarea socială a copiilor şi familiilor lor. Acesta este aspectul „sărăciei educaţionale”, indicator propus de Salvaţi Copiii ca reper strategic pentru eliminarea discriminării sistematice a comunităţilor dezavantajate socio-economic, în special în cele rurale, în alocarea de resurse pentru copii, pentru educaţia, protecţia şi asistenţa lor medicală. În acest sens, transmiterea intergeneraţională a sărăciei şi izolării sociale are un preţ ridicat pe care societatea românească nu şi-l permite. Abandonul şcolar rămâne o problemă persistentă pe întreaga perioadă de implementare a Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011. În anul şcolar 2019/2020, numărul elevilor afectaţi de acest fenomen a fost de 35.259, dintre care 20.878 la ciclul primar şi gimnazial şi 14.381 la nivelul liceal. Rămâne îngrijorător fenomenul neparticipării şcolare, înregistrându-se 286.150 de copii cu vârste între 7 şi 17 ani care nu se aflau în sistemul educaţional la 1 ianuarie 2021, dintr-un total de aproximativ 2.500.000 de copii de vârstă şcolară. De asemenea, problema abandonului şcolar timpuriu persistă. În anul 2021, rata tinerilor cu vârste între 18 şi 24 de ani care nu au finalizat învăţământul secundar superior şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare a înregistrat o uşoară îmbunătăţire, ajungând din nou la nivelul din 2019, de 15,3%. Cu toate acestea, această rată rămâne semnificativ mai mare decât media Uniunii Europene, care este de 9,7%. În special, rata abandonului şcolar timpuriu este extrem de ridicată în rândul elevilor romi. Doar 22% dintre tinerii romi cu vârste între 18 şi 24 de ani au finalizat învăţământul secundar superior, în comparaţie cu 83,3% din totalul populaţiei generale.

Ramona BUTNARIU