Guvernul României renunţă la bani europeni fără consultarea societăţii civile cu privire la investiţiile eliminate

Fără o consultare publică, Guvernul României a înaintat către Comisia Europeană o cerere de modificare a Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) care, în fapt, înseamnă nu doar renunţarea la unele investiţii nesustenabile, ci şi la importante investiţii destinate protecţiei mediului şi nu numai. În sectorul energetic (Capitolul RePower EU), cererea de modificare a PNRR înaintată de Guvern are şi părţi pozitive – elimină investiţiile controversate în sectorul hidroenergetic, orientându-se către noi reforme şi investiţii energetice mai prietenoase cu mediul şi mai accesibile oamenilor.
Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (MIPE), în calitate de coordonator naţional pentru elaborarea, negocierea, aprobarea şi implementarea Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă a transmis Comisiei Europene, pe 8 septembrie, PNNR-ul revizuit. Transmiterea oficială a documentului marchează finalizarea discuţiilor informale cu reprezentanţii Comisiei Europene, care au sprijinit autorităţile române în procesul de revizuire a PNRR. Conform comunicatului de presă, publicat de Comisia Europeană, cele mai recente actualizări ale planului de redresare şi rezilienţă implică încorporarea a două noi reforme şi a şase noi investiţii care vizează îmbunătăţirea producţiei de energie verde, sporirea eficienţei energetice a clădirilor şi îmbunătăţirea competenţelor forţei de muncă în domeniul producţiei de energie verde. România a eliminat patru investiţii din planul iniţial şi a adus modificări la aproximativ 70 de măsuri, printre care şi eliminarea finanţării de noi proiecte hidroenergetice ce ar fi afectat grav râurile şi speciile de animale şi plante ce depind de ele. „Schema de ajutor de stat, inclusă iniţial în PNRR cu o alocare de peste 120 de milioane de euro, ar fi permis finalizarea unor proiecte hidroenergetice vechi, planificate cu zeci de ani în urmă şi abandonate de-a lungul timpului din motive economice, de profitabilitate, de eficienţă şi impact major asupra mediului, acestea fiind în mare parte localizate pe ultimele sectoare naturale de râuri din ţara noastră. Finanţarea lor din bani publici a fost contestată de societatea civilă. Astfel de investiţii ar fi încălcat principiul DNSH (do no significant harm) din perspectiva riscurilor de mediu şi climă, deci apreciem înlăturarea lor, într-un final, din capitolul RePowerEU şi PNRR. În ceea ce priveşte reformele şi investiţiile nou propuse, pe lângă creşterea producţiei de energie verde şi a capacităţilor semnificative de stocare, considerăm pozitivă includerea programului de investiţii în eficienţă energetică dedicat persoanelor fizice, în valoare de 534 milioane de euro – «Casa pentru eficienţa energetică» alături de înfiinţarea de ghişee unice de informare cu rolul de a oferi consiliere în vederea obţinerii informaţiilor pentru realizarea investiţiilor de acest tip, precum şi de cursuri de formare profesională în domeniul energiei regenerabile. Totodată, scăderea alocărilor din Componenta 6, Investiţia 2, privind Reţeaua de distribuţie a gazelor naturale şi hidrogen, cu 400 mil. EUR (de la 515 mil. EUR la 115 mil. EUR) este una corectă. Există studii care arată că utilizarea hidrogenului pentru încălzirea locuinţelor cu boilere pe hidrogen este o metodă ineficientă de utilizare a acestuia. De altfel, inclusiv Strategia privind hidrogenul menţionează acest aspect. În legătură cu măsura utilizării terenurilor neproductive aflate în proprietatea statului ca zone de accelerare pentru producţia de energie din surse regenerabile: deşi acesta ar putea fi un punct pozitiv important din revizuirea PNRR, faptul că a fost introdus fără consultări şi discuţii cu specialişti în protecţia mediului aruncă un semn de întrebare asupra oportunităţii şi viabilităţii sale. În funcţie de contextul local al acestor terenuri, ele ar putea fi pretabile pentru astfel de proiecte energetice sau, dimpotrivă, ar putea fi mult mai valoroase în condiţiile în care ar face obiectul reconstrucţiei ecologice. WWF România constată incapacitatea statului român de a profita de oportunitatea finanţării prin PNRR a identificării barierelor cu potenţial de eliminare şi a dezafectării şi înlocuirii acestora cu soluţii bazate pe natură, aşa cum era prevăzut în versiunea iniţială. Această finanţare ar fi reprezentat o oportunitate crucială de a începe refacerea conectivităţii longitudinale a râurilor, cu efecte benefice asupra naturii şi comunităţilor locale deopotrivă. Este regretabil să vedem că în România nu se poate, în contextul în care alte state din Europa şi din lume investesc masiv în programe de înlăturare a barierelor şi a altor obstacole transversale din râuri pentru a restaura ecosistemele naturale şi a promova un mediu în concordanţă cu necesităţile viitorului. Considerăm că există un potenţial semnificativ pentru eliminarea obstacolelor din râurile de munte, în special a acelor din categoriile C şi D (cu importanţă normală şi redusă). În conformitate cu datele din Registrul Barajelor, elaborat de MMAP în 2020, în România existau peste 2.200 de astfel de obstacole, multe dintre ele fiind deteriorate şi fără utilitate. Considerăm că ar fi fost oportun să se creeze un cadru legal adecvat pentru implementarea acestor măsuri prin intermediul PNRR”, a precizat Bianca Ştefănuţ, Climate & Energy Communication Manager, specificând că, de asemenea, fondurile pentru Campania Naţională de Împădurire şi Reîmpădurire sunt insuficiente. Au fost propuse modificări pentru a reduce alocările financiare destinate investiţiilor finanţate din componenta de grant privind Campania Naţională de Împădurire şi Reîmpădurire cu suma de 269 milioane de lei. Reprezentanţii WWF România consideră că este necesară o revizuire a acestei investiţii pentru a include şi conservarea pădurilor din afara Fondului Forestier Naţional (fiind vorba de circa 500.000 hectare care riscă să intre într-un vid legislativ). Fondurile sunt esenţiale în vederea acoperirii costurilor legate de cartografierea şi inventarierea acestor păduri, elaborarea planurilor de management specifice utilizării agrosilvice, compensarea proprietarilor pentru dezavantajele economice rezultate din asumarea unui regim de folosinţă agrosilvic. Într-o perioadă în care societatea are nevoie tot mai mare de serviciile ecosistemice oferite de păduri, este inadmisibil ca Guvernul României să taie chiar din aceste fonduri nerambursabile prin care poate să susţină eforturile de conservare a pădurilor şi adaptarea la schimbările climatice.
În cadrul modificărilor propuse pentru Investiţia 5 – Componenta 7, care vizează şi dezvoltarea infrastructurii necesare pentru supravegherea, controlul şi protejarea integrităţii pădurilor şi transportului lemnului, reprezentanţii WWF România consideră că este esenţial să fie inclusă în mod explicit, dezvoltarea unei soluţii tehnice AI/IT pentru „amprenta digitală a transporturilor”. Crearea acestui instrument modern ar permite o determinare rapidă a volumului de lemn transportat şi generarea unui sigiliu electronic pentru transporturile de lemn, contribuind astfel la prevenirea celor mai comune metode de introducere ilegală a lemnului pe piaţă, cum ar fi fraudarea declaraţiei cantităţilor transportate sau transporturile multiple ce utilizează aceleaşi documente. Toate aceste reforme şi investiţii trebuie să fie puse în aplicare într-un termen foarte scurt, deoarece Regulamentul privind mecanismul de redresare şi de rezilienţă impune ca acestea să fie finalizate până în august 2026.
În cazul în care evaluarea planului României va fi favorabilă, Comisia va prezenta o propunere de modificare a deciziei de punere în aplicare pentru a ţine seama de aceste modificări. România va avea apoi la dispoziţie patru săptămâni pentru a aproba evaluarea Comisiei.
Planul de redresare şi rezilienţă al României este conceput pentru a aborda blocajele care au afectat creşterea economică şi a asigura prin noi reforme şi investiţii un viitor echitabil şi sustenabil. Planul include mai multe reforme şi investiţii care ar trebui să faciliteze tranziţia către o economie durabilă şi ecologică, inclusiv transportul durabil, renovarea clădirilor, protecţia biodiversităţii, decarbonizarea industriilor şi implementarea surselor de energie regenerabilă.
WWF România – Fondul Mondial pentru Natură a fost înfiinţată în anul 1961 şi este una dintre cele mai importante organizaţii internaţionale care derulează proiecte pentru conservarea naturii, în peste 100 de ţări. Misiunea WWF la nivel global este să oprească degradarea mediului înconjurător şi să construiască un viitor în care oamenii trăiesc în armonie cu natura.

Ramona BUTNARIU

CATEGORII
Împărtășească Acest

COMENTARII

Wordpress (0)
Disqus (0 )