Fenomenul „Depopulării masive” a unor structuri din cadrul Administraţiei fiscale – consecinţe deosebit de grave în bugetul general consolidat al statului
Sindicatul Naţional Finanţe Publice – SindFISC, organizaţie sindicala naţională specializată în reprezentarea intereselor funcţionarilor din cadrul sistemului instituţional al Ministerului Finanţelor, a atras atenţia în decursul timpului, celor responsabili, că exista mari deficienţe cu privire la alocarea personalului în unele activităţi sau structuri „cheie” ale sistemului fiscal românesc, inclusiv prin ultimele acţiuni de protest derulate la începutul lunii mai în întreaga ţară.
Nu întâmplător, acţiunile de protest au debutat la Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC), cea mai afectata structură în ceea ce priveşte lipsa de personal. Au urmat apoi, Direcţiile regionale antifraudă fiscală, Direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, ca în final, sa fie pichetate, atât sediul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cât şi cel al Ministerului Finanţelor. Cu această ocazie, au fost realizate întâlniri cu Ministrul Finanţelor şi preşedintele ANAF, de la acea vreme, s-au transmis propunerile privind revendicările angajaţilor, inclusiv cele privind ameliorarea situaţiei referitoare la deficitul de personal, însă nu au fost concretizate de către decidenţi.
În prezent, fenomenul de depopulare a unor structuri (în mod special inspecţia fiscală, executare silită, evidenţa pe plătitor, informatică, juridic) se amplifică, făcând practic nefuncţionale structuri întregi de activitate. „Cu titlu de exemplu, semnalăm de asemenea, fără a ne limita la acestea, cazul DGAMC, unde în ultimii trei ani, personalul din activitatea de inspecţie şi administrare s-a redus la jumătate – în prezent sunt sub 500 angajaţi, inclusiv cu cei din serviciile suport, din care mai puţin de 230 angajaţi desfăşoară activitate de inspecţie fiscală, administrează 3.700 mari contribuabili şi realizează 47% din totalul veniturilor colectate de ANAF), cazul direcţiilor de antifraudă fiscală în cadrul cărora migrarea personalului către alte structuri este în plin proces de desfăşurare, cazul administraţiilor fiscale din sectoarele capitalei (care administrează un număr de contribuabili echivalent cu dublul celor mai mari judeţe) unde activitatea se desfăşoară cu câteva echipe de control, cazul serviciilor fiscale municipale şi orăşeneşti unde activitatea se desfăşoară cu 4-5 angajaţi şi exemplele pot continua. Chiar şi în cadrul centralei ANAF există structuri cu rol important în identificarea riscurilor fiscale, controlul marilor averi, gestionarea cazurilor speciale, care funcţionează cu personal cu mult sub nivelul necesar.
Aceasta situaţie are loc ca urmare a nerecompensării corecte a muncii depuse, a complexităţii acesteia, a riscurilor suplimentare asumate şi inexistenţei unor instrumente manageriale de stimulare a performanţei. Este ştiut faptul că, activitatea în cadrul sistemului instituţional fiscal este foarte eterogenă, comportând necesităţi sporite de pregătire, specializare, analiză, asumare, abilitate şi acţiune, semnificativ superioare activităţilor pe care le desfăşoară, în mod normal, marea majoritate a funcţionarilor din Administraţia Publică. Acestea sunt principalele motive pentru care Sindicatul Naţional Finanţe Publice s-a poziţionat întotdeauna, pentru o grilă distinctă de salarizare în cadrul legii de salarizare a bugetarilor şi o retribuire diferenţiată în funcţie de activitatea prestată şi nivelul de ierarhizare ce trebuie avut în vederea de către ordonatorii principali de credite la stabilirea salariilor”, a precizat Nicolae-Liviu Toader, preşedintele SindFISC. Acesta subliniază că actualul „egalitarism salarial” din Fisc a condus, în timp, la migrarea angajaţilor din „activităţile de foc” către activităţi „mai călduţe”, niciodată invers, sau la părăsirea definitivă a sistemului de către specialiştii din instituţie şi migrarea către alte ministere, Curtea de Conturi, etc. unde câştigurile erau semnificativ mai mari, sau spre mediul privat în multinaţionale şi la „umbra” unor societăţi de consultanţă financiar-fiscală.
Lipsa unui Statut al finanţistului, unui Acord/Contract colectiv de muncă la nivel instituţional/sectorial, care să statueze anumite garanţii angajaţilor devotaţi sistemului fiscal, a condus la o alocare disproporţionată a personalului în diverse structuri şi activităţi, demotivare şi frustrare în cadrul unui personal îmbătrânit (vârsta medie 52 ani), lipsa de predictibilitate în ceea ce priveşte cariera acestei categorii specifice de funcţionari ai statului român şi multe alte neajunsuri instituţionale. „Reamintim faptul că, în funcţie de modul în care vom derula consultările cu factorii decidenţi – în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor cu care se confruntă angajaţii reprezentaţi de noi – suntem pregătiţi pentru continuarea protestelor, în toate formele acoperite de legea dialogului social. De asemenea, atragem public atenţia celor responsabili, ca pe fondul nederulării unui dialog social instituţional transparent, prin care angajaţii să poată fi informaţi corect cu privire la acţiunile ce vor fi puse în practică în viitor de către decidenţi, a acumulării unei stări uriaşe de frustrare şi tensiune în rândul angajaţilor din Finanţe, pot izbucni mişcări necontrolate ale angajaţilor, independente de activitatea sindicală, ce pot avea consecinţe grave asupra modului de desfăşurare a activităţii instituţionale”, a mai adăugat preşedintele SindFISC.
Marius BĂDRĂGAN
