Decizie istorică a instanţei după 32 de ani: Patrimoniul UGSR, preluat prin fals

• După ani de procese, judecătorii desfiinţează documentul care a stat la baza preluării ilegale a patrimoniului UGSR∙ Actul a fost declarat fals şi desfiinţat • Preluate şi gestionate fraudulos, foarte multe clădiri au ajuns astăzi ruine, iar banii din conturile UGSR au dispărut • Este momentul ca patrimoniul UGSR să se întoarcă la proprietarul de drept, iar cei vinovaţi să răspundă.

Judecătoria Sectorului 1 din Bucureşti a decis desfiinţarea documentului prin care confederaţiile înfiinţate imediat după 1989 au preluat de la Uniunea Generală a Sindicatelor din România patrimoniul sindical. Conform deciziei judecătoreşti, s-a dispus „desfiinţarea înscrisului fals reprezentat de Procesul verbal din data de 04.07.1990, aparent semnat de Ştefan Călinescu, în calitate de reprezentant al CNPOSLR”. Acesta a fost documentul care a stat la baza preluării frauduloase a patrimoniului sindical din proprietatea UGSR în cea a confederaţiilor nou apărute.
Decizia Judecătoriei Sectorului 1 confirmă ceea ce reprezentanţii Confederaţiei Generale a Muncii – Uniunea Generală a Sindicatelor din România (CGM – UGSR) spun de ani de zile: patrimoniul UGSR a fost furat şi administrat fraudulos de către persoane fizice şi juridice care nu aveau nicio calitate legală. Anularea acestui document are ca efect reîntoarcerea imensei averi sindicale la UGSR, organizaţie care nu s-a desfiinţat legal niciodată.
Împărţirea patrimoniului UGSR între confederaţiile sindicale a avut la bază un proces-verbal încheiat la data de 4.07.1990, prin falsificarea semnăturii preşedintelui de la acea dată a Comitetului Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România (CNPOSLR), Ştefan Călinescu. Ulterior, s-a încheiat documentul intitulat „Tranzacţie Generală”, la data de 7.11.1991, dar care are la bază procesul-verbal falsificat. Documentul intitulat „Tranzacţie Generală”, care este un act subsecvent unui document falsificat, a vizat partajarea şi obţinerea patrimoniului sindical care a aparţinut fostului Comitet Central al UGSR”, deşi acesta nu avea patrimoniu, el fiind doar o structură de conducere, fără personalitate juridică. Documentul fals („Tranzacţie Generală”) a fost folosit de preşedinţii CNSLR Frăţia – Victor Ciorbea, CNS Cartel ALFA – Bogdan Hossu şi CSI Frăţia – Miron Mitrea la constituirea şi înmatricularea societăţii SIND România, care a preluat abuziv baza turistică a UGSR. Tot la fel a fost constituită şi Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România, aici fiind reunite casele de cultură furate din patrimoniul UGSR.
Astăzi, multe clădiri din patrimoniul turistic (hoteluri, vile, baze de tratament etc.) şi casele de cultură au fost distruse, vândute, abandonate sau preluate de primării din cauza datoriilor acumulate. Reprezentanţii CGM-UGSR reamintesc că aşa au dispărut din patrimoniul sindical UGSR casele de cultură din Târgu Jiu, Suceava, Rovinari, Orşova, Baia Mare, Focşani etc., a fost distrusă complet baza turistică de la Vidra, Tabăra Năvodari şi au fost concesionate pe sume de nimic unele hoteluri.

Ce însemna patrimoniul UGSR în 1990

În decembrie 1989, în conturile UGSR se aflau 4,7 miliarde de lei vechi (echivalentul a 300 de milioane de dolari la acea dată) şi 2,8 milioane de dolari în valută. Banii au dispărut fără urmă; 25.000 de locuri de cazare în 17 staţiuni (multe hoteluri au fost distruse); 21.000 de imobile; 55 de case de cultură (multe dintre ele sunt distruse, executate silit etc.); 19 cluburi sindicale, 17 case de odihnă şi tratament (multe dintre ele sunt distruse); peste 400 de apartamente şi garaje (au dispărut la scurt timp după ce a fost furat patrimonial UGSR, fiind vândute ilegal); sute de baze sportive (despre soarta multora nu se mai ştie nimic, multe sunt în paragină); un vapor (a dispărut fără urmă); garaje, autocare si alte mijloace de transport care nu mai exista. „Acest imens patrimoniu s-a degradat de la an la an, ajungând după 32 de ani de la preluarea lui ilegală o ruină, în mare parte. În lipsa investiţiilor, foarte multe active s-au degradat, banii câştigaţi din exploatarea lor intrând în buzunarele largi ale noilor şefi ai mişcării sindicale. Pe de altă parte, nici o bancă nu a vrut să acorde credite pentru reabilitarea acestor clădiri deoarece confederaţiile sindicale nu au putut face niciodată dovada, cu acte, că sunt proprietarii acestor active. Orgoliul preşedinţilor celor patru confederaţii sindicale – invitaţi de CGM-UGSR să vină la masa dialogului în vederea găsirii unor soluţii care să salveze clădirile din patrimoniu – a condus la refuzul permanent al acestora. Proprietarul patrimoniului este UGSR, el trebuie să gestioneze şi să găsească soluţiile legale în vederea renovării obiectivelor ramase. Acest imens patrimoniu, conform Convenţiei de la San Francisco, este indivizibil şi indezirabil şi el trebuie să fie readus în folosul celor care au contribuit, prin plata cotizaţiilor personale, la construirea lui (astăzi majoritatea pensionari) şi al actualilor membri de sindicat. Să fie clar, reprezentanţii CGM-UGSR asta doresc. Noi nu suntem «comuniştii răi» aşa cum ne-au caracterizat mai mereu atât Victor Ciorbea, cât şi unii avocaţi ai confederaţiilor sindicale. Noi dorim să se înţeleagă faptul că acest patrimoniu nu este bunul lor personal. Cum a fost posibil ca după ani de zile de gestionare frauduloasă prin SIND ROMANIA, cei patru să-şi împartă hotelurile, să-şi facă propriile societăţi de turism şi să le gestioneze, când în toate declaraţiile anterioare susţin că nu puteau decât să administreze pentru că nu au acte de proprietate? Cum se poate ca multe Case de Cultură să ajungă într-o stare deplorabilă, fiind transformate în baruri, săli de jocuri de noroc sau lăsate în paragină de cei care le-au gestionat şi încasat bani după exploatarea lor timp de peste 30 de ani? În acest timp, atunci când ANAF sau DITL-urile primăriilor au constatat că dările către stat nu au fost plătite în toţi aceşti ani, s-a creat posibilitatea unor primării să le execute (Casa de Cultură din Alexandria, Târgu Jiu etc.). Menţionăm aici şi situaţia Casei de Cultură din Sf. Gheorghe, localitate a cărui primar a declarat public că UGSR a murit, că organizaţia lor – UDMR, este în alianţa la putere şi că tot ceea ce cer, li se dă. Totul cu ştirea Asociaţiei Naţionale a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România, condusă tot de reprezentanţii celor patru confederaţii sindicale care are acelaşi director ca şi SIND ROMANIA, Adrian Boaje, cel care peste tot declară că bazele de tratament şi odihnă ale UGSR-ului sunt proprietatea SIND ROMANIA. O fi avut şi dânsul vreo «mătuşă Tamara»? De ani de zile, CNSLR FRAȚIA, Cartel ALFA, CSDR şi BNS nu ne lasă să înregistrăm, conform legii, modificările rezultate în urma unui Congres legal desfăşurat, în prezenţa unui notar, influenţând şi manipulând judecători pentru a invoca tot felul de soluţii menite să ne blocheze activitatea. Cine le dă dreptul acestor indivizi să ne ia dreptul la justiţie? Pe cine au în spate, astfel încât să ne acuze permanent de lipsa capacităţii procesuale când şi în Rezoluţia DNA 194/2/2011, procurorul Claudia Roşu precizează clar că UGSR are capacitate de a-şi exercita pe civil în instanţă, modificările de carte funciară şi de recuperare a patrimoniului şi că UGSR trăieşte, organizaţia nefiind niciodată desfiinţată? A venit momentul sa spunem STOP corupţiei şi înşelătoriei, astfel încât ceea ce a mai rămas din activele patrimoniului UGSR să poată fi reabilitat şi readus în circuitul cultural şi educaţional, de tratament şi odihnă pentru membrii de sindicat”, a precizat Dragoş Frumosu, preşedintele CGM-UGSR, specificând că forul a cerut instituţiilor statului şi instanţelor de judecată să-şi facă datoria şi să înţeleagă că organizaţiei trebuie să i se dea dreptul la justiţie pentru a-şi putea reprezenta membrii. Totodată, să intervină astfel încât patrimoniul să reintre, prin intermediul proprietarului său de drept, în circuitul pentru care a fost construit, adică pentru recreere, tratament şi educaţie.

Ramona BUTNARIU