David Gheorghe, un exemplu de voinţă şi determinare

Recent, postul de radio Fresh FM a găzduit doi invitaţi speciali. Anume pe David Valentin Gheorghe şi Ionuţ Gheorghe, un sportiv de Karting şi tatăl său.

La o vârstă la care mulţi copii se joacă în majoritatea timpului pe calculator, petrec vremea pe tik tok sau se răzvrătesc că au prea multe teme de făcut, David Valentin Gheorghe este un copil care iese din tiparele cu care lumea s-a obişnuit.

David este din Slobozia şi practică un sport deosebit, plin de adrenalină şi care necesită control maxim. Karting. Cu numeroase concursuri şi antrenamente zilnice, David este unul dintre cei mai ambiţioşi sportivi şi niciun mic rateu nu îl împiedică să îşi atingă ţelul. Iar tatăl său, Ionuţ Gheorghe, face sacrificii constante ca băiatul lui să performeze şi se mândreşte cu fiecare cursă a acestuia, indiferent de rezultatul final.

Dorinţa de a practica acest sport s-a născut într-o zi când David şi tatăl său se uitau la televizor la o cursă de formula unu. Nu a durat mult până într-o zi, când tatăl l-a întrebat dacă vrea să încerce Karting-ul şi el imediat a răspuns hotărât că i-ar plăcea. Din acel moment, Ionuţ Gheorghe a început să caute soluţii pentru a-i cumpăra fiului său ceea ce are nevoie, efort pe care David îl apreciază foarte mult. ,,Mi-a cumpărat, uşor-uşor, întâi o remorcă. Ulterior, mi-a cumpărat cartul direct şi, pe la vârsta de vreo 4 ani, în iulie, am început să fac karting”, a povestit micul sportiv. Tatăl şi susţinătorul său îşi aduce aminte că această pasiune are mai multe rădăcini. „Ne uitam la maşini, amândoi şi spuneam: Uite ce face ăla, uite ce face ăla. Dar, din câte îmi aduc eu aminte, de atâţia ani de când conduc cu el stând în spate, tot îmi spunea: Tati, vreau să ţin şi eu volanul. Vreau să învârt şi eu la volan şi când parcam: Dar stai, uită-te şi tu în oglindă când dai cu spatele şi de aici a plecat asta. Aşadar, am decis să facem rost de o maşinuţă mai mică, să ne jucăm fiecare cu maşina lui. Am zis prima oară că e doar o idee. Pe urmă, am început să urmăresc piaţa de vânzare de carturi second hand. Când m-am hotărât să îl cumpăr, băiatul a fost de acord şi l-am achiziţionat. Dar, trebuia să găsesc şi cu ce să mă duc să îl iau. De exemplu, primul a fost de la Bucureşti, dar pe al doilea l-am adus de la Timişoara. Deci trebuia să mă duc cu ceva să-l iau. Bine că am avut remorca. Iniţial, am luat remorca tot în ideea în care am găsit-o şi nu ştiam dacă mai găsim altă dată. Cam asta a fost istoria de început şi pe urmă totul a decurs de la sine”, a precizat Ionuţ Gheorghe, în cadrul emisiunii „Subiectul Zilei” de la Fresh FM.

Pe David îl atrage la sportul acesta faptul că este foarte diferit faţă de celelalte. El, de fel, nu este prea competitiv, dar îi place destul de mult ideea de a se întrece. În a fi pilot de Karting, el consideră că dificultatea cea mai mare este atunci când ori nu ştii să controlezi cartul prea bine, ori ţi-e frică, ori motorul nu merge.

Partea tehnică este esenţială

Ionuţ Gheorghe s-a documentat mult în domeniu şi a cercetat şi fizic cum funcţionează o maşină specială pentru astfel de curse. Într-un cart, zgomotul care se face este foarte mare. Cartul nu are amortizoare, zgomotul motorului mai este făcut şi de pietrele care sar de pe şosea şi pot chiar să lovească pilotul. Deci sunt mai mulţi factori care concură la o teamă pe parcursul curselor. Însă, fiecare trebuie să-şi învingă teama. Scaunul, pe parcurs, poate fi un amortizor. Este lipit pe şasiu, iar vibraţia de la asfalt se transmite direct pe corp. Sau, poate să mai sară câte o pietricică să lovească pilotul pe costum. Oricum, costumul este foarte gros, însă tot se simte. În consecinţă, poate să fie o teamă indusă de aceste stări şi de diverşi factori. Între părinţi, părerile sunt împărţite. Poţi să stai frumos în tribună, să-ţi vezi copilul concurând, dar poţi acţiona şi ca mecanic. Ca părinte, este important să ai la cunoştinţă şi partea tehnică, fiind un sport tehnic. Pilotul este copilul şi tehnica este celălalt copil care trebuie să funcţioneze perfect şi, de multe ori, aşa se întâmplă, dar, tot în aceeaşi măsură, şi imperfect. Se poate întâmpla să ai ureche formată ca şi mecanic. Poţi să simţi dacă motorul e ok, dacă şi cartul funcţionează în parametrii normali. „Noi, de pe margine, vedem şi le transmitem: Vezi că nu abordezi bine acolo, lasă-l mai larg şi aşa mai departe. Iar atunci când nu merge ceva, pilotul vine şi facem reglaje. Totul se face până la finale. Atunci nu mai poţi să ieşi de pe bretea şi să reglezi ce nu funcţionează. Ai greşit, nicio problemă. Avem timp să îl refacem şi să reglăm cartul din nou, astfel încât să ne pregătim pentru finală, să fie maşina în formă optimă”, a explicat Ionuţ Gheorghe.

Pentru a menţine o disciplină în acest sport, David a înţeles că regulile sunt reguli. Mai mult, indiferent că ar vrea să stea mai mult undeva sau să facă ceva după ora stabilită, revine singur de oboseală, fără a fi nevoie să îi amintească tatăl său.

Înaintea unei etape din campionat sau a unei curse, David se gândeşte, în mare parte, la ce s-ar putea întâmpla, la cum o să fie pista, dacă o să se poată obişnui cu ea rapid, dacă alţi concurenţi o să aibă carturile la fel de bune şi aşa mai departe.

„Competiţia este ca la şah. Anticipezi: Dacă mut aici, ceilalţi pot să facă aşa. Deci trebuie să anticipeze ca el să iasă cel mai bine. Pentru că, la start, în general, se practică anumite scheme. De exemplu, când se stinge semaforul, se ia startul din mers. Fiecare copil discută cu părintele sau cu mecanicul strategia.

Iar pe parcurs, tactica se schimbă în funcţie de pista pe care concurezi, nu de caracteristicile ei (ce denivelări are, gradul de dificultate, numărul de curbe şi aşa mai departe)”, a specificat tatăl lui David.

La pregătirea înainte de cursă, după reglaje şi pregătirea cartului cu tot ce trebuie, urmează echiparea. Costumaţia este complexă şi durează şi dezbrăcatul şi îmbrăcatul, mai ales vara. Ziua cea mai grea este cea de vineri, de antrenamente libere, cu reglatul motoarelor, iar sâmbătă este mai uşor. Însă duminică se vede cel mai bine ce s-a întâmplat vineri şi sâmbătă.

David îşi menţine relaţii bune cu ai săi coechipieri

Anul acesta, David nu are foarte mulţi coechipieri, dar toţi sunt prieteni între ei. Cu mulţi dintre ei s-a cunoscut la campionatele naţionale. Chiar dacă nu au fost la aceeaşi grupă, se cunosc şi au vorbit. „Mai ales cu ai săi colegi de la Breaza, de la Băicoi, de la Prahova, unde noi am fost la ei la concursuri. Ei au venit la noi, în familie, ne-am familiarizat cu ei. Şi mai sunt doi colegi de la Brăila şi unul de la Mureş, care, la fel, ne-au făcut vizite şi ne înţelegem chiar bine”, a adăugat tatăl său.

Când a început pandemia, David se gândea că n-o să mai facă tot anul Karting şi îi lipsea mult acest sport. Dar când a aflat că mai poate continua, s-a bucurat foarte mult, chiar dacă nu mai folosea motoare termice, după obişnuinţă, ci, de data aceasta, motoare electrice. După izolare, a fost de bun augur să audă că o să se plimbe din nou cu un cart cu motor termic. Prima cursă a fost la Karting Masters, la Bucureşti.

Din câte îşi aminteşte, a avut loc prin martie, aprilie sau mai, iar atunci s-au spart două motoare. Tatăl său încă nu este sigur de ce s-a întâmplat de fapt. Primul motor era nou-nouţ, nefolosit, rodat pe loc şi, probabil, forcingul din pistă l-a pus în acea situaţie. Dar ele nu sunt calibrate, nu cedează aşa cu uşurinţă. Carburatoarelor care se folosesc la aceste tipuri de motoare este foarte greu să le găseşti un reglaj standard optim. Este complicat, pentru că motorul funcţionează în două plaje, rece şi cald. El se supraîncălzeşte pe pistă după aproximativ trei sau patru ture. De acolo i se schimbă regimul de de admisie de lucru şi e posibil ca reglatul pe loc să nu corespundă şi cu partea înaltă de funcţionare la regim înalt. De acolo a plecat această problemă. La al doilea motor, a fost o problemă tehnică. E vorba de cilindrul pe care l-a amplasat tatăl lui David, cumpărat tot second hand. Dar când explodează, doar iese puţin fum şi, din fericire, nu sunt urmări mai grave.

La etapa a doua, la Târgu Secuiesc, David a obţinut locul doi într-o finală, locul unu în a doua şi în a treia, dintr-o problemă tehnică, a abandonat. O problemă a fost şi că nu ştia să regleze motorul foarte mult, pentru că nu era învăţat cu un motor termic.

În etapa a treia, la Tunari, în prima finală a luat locul unu, în a doua, la fel şi în a treia a trebuit iar să abandoneze din poziţia de lider ,cu un avans de vreo 20 de secunde faţă de ceilalţi în turul 8. Întâmplarea a fost declanşată din momentul în care s-a rupt un fir în motor. Apoi cartul s-a oprit pe pistă. Acest lucru a afectat şi pe viitor şi este posibil să fie nereguli în partea de jos a motorului, pe care, totuşi, Ionuţ Gheorghe le va rezolva, prin orice mijloace, până la următoarele competiţii.

Pentru David şi tatăl său, rateurile sunt un pas în faţă

„În etapele 4 şi 5, la Prejmer, pur şi simplu, motorul n-a mai vrut să meargă. Cred că s-a încălzit mult prea tare sau ceva, că, pe lângă faptul că ne-a mai crăpat o dată, îl refăcusem, cu o piesă la mâna a doua, tot nu vrea să funcţioneze optim. Acum, dacă se supraîncălzeşte, se opreşte de tot. Problema este că nu avem şi un motor de schimb. Am împrumutat de la cineva, dar am făcut rost doar de motoare de rezervă, care nu sunt competitive. Fiecare concurează cu motorul cel mai bun şi pe celălalt îl ţine de rezervă în caz de ceva. Şi tot aşa trebuie să facem şi noi. Atunci am participat doar să încheiem situaţia. Şi n-am spus: Gata, dacă nu cîştig, nu mă mai duc. Am încheiat campionatul frumos, am cîştigat ce am putut să cîştigăm, ne-a mers bine”, a declarat tatăl lui David. La fel a completat şi băiatul, spunând că nu s-a simţit chiar atât de rău în acele momente, ci s-a bucurat că, măcar, a reuşit să cîştige de două ori în toate finalele pe care le-a susţinut.

Mai mult decât atât, nu au fost diferenţe notabile între punctaje. David a obţinut 190 de puncte, iar de la rezultatul lui la 240 de puncte s-au încadrat şase piloţi cu cinci-şase puncte între fiecare.

Karting Masters este prima opţiune pentru la anul

Ionuţ îşi doreşte pentru fiul său ca, mai departe să continue la clubul Karting Masters, bazându-se pe modul de clasificare abordat acolo. „Karting Masters este prima opţiune pentru la anul, dar să vedem în funcţie şi de palatele copiilor. Rămâne de văzut şi ce o să facă un coleg care anul ăsta nu a mers nicăieri, pentru că nu a reuşit să-ţi achiziţioneze un motor. A luat numai şasiul şi să vedem la anul cum este. Noi, dacă suntem din Slobozia, trebuie să le combinăm, să fie bine pentru amândoi, că aşa individual este mai greu. Sperăm să găsim o soluţie.

Nu am o preferinţă mare, dar totuşi mi-ar plăcea la Karting Masters. E mai multă competiţie, copiii acolo sunt mai înverşunaţi şi mai buni. De asemenea, mi se pare că acolo concurenţii sunt mai corecţi, în sensul că acumulează locurile din fiecare finală şi adună punctele şi se clasează în funcţie de acestea”, a punctat tatăl lui David.

David consideră cea mai mare reuşită a lui ca fiind momentul în care a ajuns vicecampion naţional, în 2017. Peste zece ani, acesta se vede într-o maşină de formula unu. În acest sens, tatăl său vrea să îi hrănească acest vis. „Poate o să mergem la anul, să vedem, sau peste doi ani, că e cel mai aproape la noi aici, la Hungaroring, la marele premiu al Ungariei de formula unu. Sau, depinde cum se va ţine în Turcia, dacă va mai fi în Turcia la Istanbul, o să mergem să vedem şi noi pe viu aşa din tribună, ce reprezintă o cursă de formula unu”, a precizat Ionuţ Gheorghe.

„Mă văd făcând karting cel puţin cinci-şase ani”

„Eu simt că stăpânesc cartul destul de bine, indiferent de viteză. Simt în permanenţă cartul sub control. Prima oară când am făcut Karting, mi-a fost puţin frică şi simţeam că puteam să-l controlez mai greu. Totuşi, după trei-patru luni, m-am obiţnuit cu accidentele. Odată mi-am luxat degetul, altă dată am ieşit pe pietre şi m-am lovit puţin la picior. Atunci eram prea aproape de nişte roţi, puse una peste alta. Cartul meu cred că s-a agăţat de o roată. S-a agăţat şi atunci am intrat cumva de mi s-a strivit degetul. Am intrat sub ele şi au venit cauciucurile pe mâinile mele. A trebuit să stau cu gheaţă pe un deget vreo lună. Dar o astfel de păţanie nu îmi induce frică. Mă uit dacă mi se întâmplă data viitoare sau poate gândesc aşa: Doamne ajută să nu mai fie atât de multe garduri de genul acela.

Mă văd făcând Karting cel puţin vreo cinci-şase ani. Simt că o să mă pasioneze aceleaşi motoare. Eu şi colegii mei, când vedem o pistă, zicem: ia să o încercăm şi pe asta. Simţi că e ceva diferit acolo”, a concluzionat David Gheorghe.

Petruţa RIDICHE