„Cert este că la noi s-au acumulat cam multe minusuri în ceea ce priveşte legislaţia electorală”

Aşa cum se ştie, în luna septembrie începe a doua sesiune parlamentară. Şi parlamentarii îşi vor continua activitatea, atât în plen, cât şi în teritoriu, unii mai mult şi alţii mai puţin. Senatorul ialomiţean Adrian Costea este gata de treabă, având deja pregătit un proiect privind modificarea alegerilor generale. Este vorba, mai exact, de modificarea şi completarea Legii numărul 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor.
În expunerea de motive, senatorul susţine că propunerea legislativă reprezintă un act necesar de actualizare a legislaţiei electorale, în scopul corectării anumitor deficienţe constatate de-a lungul timpului în ceea ce priveşte desfăşurarea procesului electoral. ,,Este un proiect legislativ pe care l-am gândit de multă vreme. Din Opoziţie este destul de dificil pentru a fi trecut de cele două camere şi promulgat. Dar, ca mesaj politic este foarte bună prezentarea lui în această toamnă, având în vedere proximitatea alegerilor parlamentare din 1 decembrie. Există principiul că nu trebuie să schimbi legislaţia electorală cu şase luni înainte de organizarea alegerilor, dar se pot admite două excepţii. Una pozitivă, având în vedere faptul că sunt multe cereri privind schimbarea legislaţiei – şi aceste cereri nu au fost luate în seamă în patru ani de legislatură. Apoi, din perspectiva negativă, dacă ar fi să fim machiavelici, am văzut nişte comasări de alegeri în primăvară care nu au fost tocmai OK, din punct de vedere al principiului schimbării regulilor jocului, în timpul jocului. Bine că nici organizarea alegerilor în trei duminici consecutive nu pare prea OK, dar presiunea timpului şi-a spus cuvântul. Până la urmă trebuie să le organizeze, e un fel de semi comasare”, a precizat la radio Fresh FM, în cadrul emisiunii „Subiectul Zilei”, senatorul Adrian Costea.
Revenind la proiectul de lege, o primă modificare se aplică încă de la debutul părţii dispozitive, fiind sugerată o formă de organizare a votului pentru alegerea membrilor Camerei Deputaţilor, respectiv Senatului, care să compenseze eliminarea votului uninominal: votul preferenţial pe listă deschisă. A doua modificare vizează normele de reprezentare ale deputaţilor şi senatorilor, aplicate doar pentru circumscripţiile electorale din ţară şi inexistente în cazul reprezentării parlamentare a cetăţenilor români cu domiciliul în afara ţării. ,,Votul preferenţial este visul meu. Am încercat să vin şi cu idei dinafară. Am studiat temeinic pentru întocmirea acestui proiect legislativ. Am studiat legislaţia din statele europene. Votul preferenţial se practică în Suedia, Italia. Şi, înseamnă că lista de partid nu se mai hotărăşte la sediile de partid, ci se supune votului popular. Votul preferenţial înseamnă că pe buletinul de vot există nişte căsuţe unde alegătorul poate stabili ordinea de pe listă, în funcţie de favoriţii pe care îi are. Partidul nu mai are ultimul cuvânt şi alegătorii sunt invitaţi la o implicare, la o personalizare a votului. Pentru că se obişnuieşte să pui ştampila pe sigla de partid şi te trezeşti prin Parlament cu oameni pe care nu-i cunoşti. Vorbim de lista de parlamentari, pentru că la noi votul este pe listă. Se face o listă cu membrii care au posibilitatea de a avea locuri eligibile şi cei dinspre coadă sunt membri supleanţi. Iar alegătorul poate decide ca un membru, cu simplul rol de supleant, să treacă pe poziţia 1 şi să fie eligibil. Asta înseamnă implicarea lui pe acea listă de partid şi este o soluţie intermediară. Noi avem o listă de partid închisă şi votul uninominal care a fost eliminat, dacă nu mă înşel, pentru prima dată în 2016. Pe buletinul de vot va fi acelaşi dreptunghi cu propunerile partidului, numai că în dreptul fiecăreia va exista câte o căsuţă liberă care poate fi bifată de alegător. În democraţiile occidentale se mai practică soluţia ca atunci când sunt opinii diferite în partidele mari – şi unii nu sunt de acord ca X să fie pe locul unu şi îl vor pe Y pe acel loc – să lase decizia la aprecierea publicului. Dar, fireşte că alegătorii pot decide ordinea stabilită de partid. Cert este că la noi s-au acumulat cam multe minusuri în ceea ce priveşte legislaţia electorală. Nu mă pronunţ pe ideea calităţii oamenilor, ci la faptul că sunt insuficient de verificaţi de electorat. Românii au cea mai mică încredere în Parlament, nu pentru că ar avea ceva cu oamenii de acolo. Indirect şi automat eşti asociat cu instituţia Parlamentului, nici nu se mai discută. Românii au ceva cu faptul că oamenii de acolo sunt insuficient cunoscuţi de către public, mare parte dintre ei. Şi asta este consecinţa votului pe liste, unde partidul decide. Noi asistăm mai mult la o rotaţie a cadrelor. Deputaţilor sau senatorilor cărora nu le mai surâde norocul în judeţul respectiv, sunt detaşaţi în altul. De obicei, noi avem un patriotism local şi nu prea am vota oameni din altă parte. În concluzie, votul preferenţial înseamnă că-ţi spui o părere. A doua modificare vizează normele de reprezentare ale deputaţilor şi senatorilor, aplicate doar pentru circumscripţiile electorale din ţară şi inexistente în cazul reprezentării parlamentare a cetăţenilor români cu domiciliul în afara ţării. Există un dublu standard, le aplicăm extraordinar de bine pentru ţară, dar în străinătate, unde avem 5 milioane de oameni, nu. Acolo nu se respectă acea normă de reprezentare de un senator la 180.000 de cetăţeni şi un deputat la 70.000 de cetăţeni. Din ce am calculat şi propus eu, ar trebui să fie cam 90 de parlamentari din partea Diasporei, din totalul de 476 de parlamentari. Cam 25% din Parlamentul României ar trebui să fie reprezentat de românii din Diaspora. Au dreptul să decidă soarta celor rămaşi acasă. Chiar dacă plătesc taxele şi impozitele acolo, ei fac o mare infuzie de capital în România. Asta nu se poate nega şi este o sumă destul de consistentă de care se foloseşte şi bugetul statului. Deci, cred că mai au un cuvânt de spus. Eu cred că partea bună ar fi o înnobilare a Parlamentului cu oameni care au căpătat nişte mentalităţi din Occident şi poate ar fi ceva sânge proaspăt şi o altă funcţionare. Ar fi un Parlament mai apropiat de popor”, a punctat senatorul.

„România are cele mai mari praguri de semnături”

A treia modificare este una la fel de necesară, anume facilitarea participării candidaţilor la alegerile parlamentare prin reducerea pragurilor imposibile privind numărul de susţinători care să se regăsească nominal pe listele ataşate dosarului de aprobare a candidaturii. Asta a fost o problemă discutată la cele mai recente alegeri, subliniază Adrian Costea. Timpul a fost foarte scurt, iar partidele mici şi medii nu au reuşit să îndeplinească target-ul. Atâta timp cât susţinătorul poate semna pentru toţi candidaţii, de la fiecare partid, nu se justifică denumirea de susţinători. ,,România are cele mai mari praguri de semnături. La noi, la Parlamentul European, am avut nevoie de 200.000 de semnături, iar în Marea Britanie s-au cerut 2.000, la o populaţie de trei, patru ori mai mare. În Letonia, susţinătorii tăi trebuie să arate dovada că sunt membrii ai partidului în care eşti. Asta înseamnă susţinător, asta înseamnă adeziune. La noi pare a fi o formalitate birocratică, te prezinţi la Biroul de Circumscripţie cu dosare şi un teanc mare de semnături. Am trecut şi eu prin asta, este foarte dificil. Nu ţi se spune în mod expres cum să le colectezi şi se pot face şi diferite eludări. Numărul de semnături necesar este de minim 1% din populaţia circumscripţiei, peste tot, atât la deputaţi, cât şi senatori. Deci de câte semnături am avut nevoie pentru candidatura la preşedinţia Consiliului Judeţean – 2.200, fiindcă în registrul electoral în Ialomiţa ar fi înscrişi 220.000 de alegători. E un prag dificil, fiindcă vine o perioadă în care se iese în stradă cu corturi, umblă voluntari cu liste, iar oamenii, după ce că nu au încredere în clasa politică şi sunt plictisiţi şi scârbiţi, sunt asaltaţi. E o întreagă presiune asupra oamenilor şi de cele mai multe ori refuză să semneze. Eu am propus scăderea drastică a pragului de semnături, iar cei 200 pe judeţ, pentru un deputat sau senator, să fie clar că sunt susţinătorii tăi. Este o modificare ce vine în sprijinul partidelor mici. De exemplu, am propus să se termine cu corturile şi mersul pe stradă. Oamenii care vor să semneze, pentru candidatura ta, să meargă la Biroul de Circumscripţie cu buletinul, unde depui dosarul cu actele necesare. Aşa nu mai există nici suspiciunea că nu sunt corecte semnăturile. E o modalitate de a valida semnăturile. A patra modificare, concepută tot pentru favorizarea partidelor mici, este reducerea pragului electoral necesar accederii în Parlament, respectiv înjumătăţirea acestuia de la 5%, la 2,5%. De ce să favorizăm partidele mici şi Diaspora? Pentru că, ar putea da un alt Parlament în legislatura viitoare. Parlamentul trebuie să fie o Românie în miniatură. El este şi aşa, dar ar trebui să fie cât mai multe voci şi opinii din societatea românească, ce nu e foarte omogenă. Sunt state care reuşesc să aibă un sistem din două partide, dar nu se potriveşte pe specificul românesc. Nu vom avea niciodată două voci, una pro sau alta contra, în societatea românească. Sunt atâtea opinii, un mozaic întreg. Românii au o extraordinară dorinţă de a face politică. Am fost uimit să văd câte partide există în România. Într-o zi, m-a sunat Partidul Corectei Guvernări, de exemplu. Din ce am înţeles, statistic, sunt peste 200 de partide înscrise la Tribunal, în România. Am propus să scădem pragul, pentru a da şansa şi partidelor mici să crească. Mulţi oameni nu dau votul partidelor mai mici, chiar dacă au intenţii bune, pentru a nu-l risipi. Şi asta, în sensul acelui prag de 5%. Dacă pragul scade la 2,5% va creşte şi apetenţa oamenilor de a vota noi nume şi noi partide. Asta este ideea”, a menţionat senatorul Costea.

„Un referendum ce produce nişte efecte este unul care intră pe Constituţie”

Printre altele, la finalul anului 2009, a avut loc un referendum consultativ privind trecerea la Parlamentul unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300 de persoane. Profesorul Ion Deleanu, în „Instituţii şi proceduri constituţionale” (tratat, 2003, una dintre lucrările de căpătâi ale dreptului constituţional) scrie: „Referendumul consultativ este mijlocul constituţional prin care Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, solicită poporului – în realitate corpul electoral – să-şi exprime voinţa «cu privire la problemele de interes naţional». Este un referendum facultativ, de opinie, nu de decizie”. În subsol adaugă: „Se aseamănă cu «avizele facultative» din dreptul administrativ: rămâne la discreţia autorului solicitarea avizului şi urmarea opiniei prin aviz”. Abia în 2012, prin decizia Curţii Constituţionale, lucrurile au fost aduse oarecum pe făgaşul dorit: „Ceea ce distinge un referendum consultativ de unul decizional nu este, în principal, chestiunea privitoare la respectarea sau nu a voinţei populare – această voinţă nu poate fi ignorată de aleşii poporului, întrucât este o expresie a suveranităţii naţionale – ci caracterul efectului referendumului (direct sau indirect). Spre deosebire de referendumul decizional, referendumul consultativ produce un efect indirect, în sensul că necesită intervenţia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voinţa exprimată de corpul electoral”. Senatorul Costea admite că voinţa poporului nu poate fi ignorată şi Parlamentul trebuie să treacă la treabă, să voteze o lege constituţională de modificare a Constituţiei. Apoi să vină, iar, cu un alt referendum. „Un referendum ce produce nişte efecte este unul care intră pe Constituţie. Aşa cum a fost referendumul pentru familie, care te întreba clar: Eşti de acord cu modificarea articolului cutare? Acela este. Dar când te întreb dacă eşti de acord ca cerul să mai fie albastru, doar am văzut dacă poporului îi mai convine culoarea cerului. Cam aşa a fost cu acel referendum. Poporul s-a exprimat, e adevărat, dar într-un context populist, în care preşedintele era în conflict cu Parlamentul. Şi, nu prea este corect. A fost o mişcare foarte abilă a preşedintelui de a sancţiona Parlamentul şi a câştiga capital electoral. Ce ar fi putut aduce bun, pentru îmbunătăţirea vieţii românilor, scăderea numărului de parlamentari? Economie la buget? Găseau soluţii să rămână la fel costurile. Poate că erau nişte parlamentari mult mai bine plătiţi, cu mult mai multe privilegii şi beneficii. Şi nici nu ar fi crescut calitatea oamenilor care ajung în Parlament. Căci, în continuare, dacă nu ai un vot preferenţial, tot o rotaţie a cadrelor ai vedea şi într-un Parlament mult mai subdimensionat. Bineînţeles, va fi mai grea accederea şi o competiţie mai acerbă în interiorul partidelor. Dar asta nu înseamnă că în competiţiile alea din interiorul partidelor, câştigă mereu cei mai bine pregătiţi şi cei mai buni politicieni. Poate câştigă cei mai golani şi cei mai versatili”, a concluzionat senatorul ialomiţean.

Cristina ANDREI