„Avem o foarte slabă participare la olimpiadele sportului şcolar”

În perioada 25 iulie – 19 august s-a desfăşurat prima ediţie a proiectului HERCULES, elaborat de Ministerul Sportului. Fiind un program destinat atragerii copiilor către sport, proiectul va avea loc în anual şi oferă elevilor cu vârste între 6 şi 14 ani cursuri gratuite de iniţiere în diferite discipline.

În prima sa ediţie, copiii au avut şansa, la nivel naţional, de a practica un sport şi de a se iniţia în acest domeniu. Înscrierea s-a realizat online. În judeţul Ialomiţa, sporturile selecţionate în prima ediţie a proiectului au fost scrima, tenisul şi înotul. Directorul Direcţiei Judeţene de Sport (DJS) Ialomiţa, Marin Cruţu, consideră că a fost de bun augur introducerea înotului, având în vedere că, la nivelul judeţului, acest sport nu se practică la performanţă. „Au fost 4 serii a câte 5 – 6 zile, în care, zilnic, făceam această iniţiere şi selecţie. Au fost 4 serii cu copii diferiţi. Au venit, au luat la cunoştinţă… Eu, cel puţin, m-am implicat în ceea ce priveşte scrima. În judeţul Ialomiţa au mai fost 2 sporturi selecţionate pe lângă scrimă, înotul şi tenisul. Două sporturi la fel de atractive de altfel. Tenisul, de asemenea, a avut iniţiere şi formare la categorii mici. Înotul, zic eu, în condiţiile în care noi nu avem secţie de performanţă, a fost un fel de iniţiere în acest sport. Mă gândesc că, în timp, ar fi păcat să nu încercăm să formăm şi o secţie de înot la nivel înalt, adică să vorbim şi de copii care să practice performanţă. Mai ales dat fiind faptul că noi, la ora actuală, cu acest sport, suntem pe val, nu ştiu cum să zic, avem o generaţie… Eu mă minunam şi acum, când am văzut ce rezultate au fost la Lima, o fată campioană mondială, Vlad Stancu, să nu mai zic de Popovici, care e un fenomen incredibil. Băiatul ăsta, la vârsta lui, în 2022, la cele 4 campionate europene şi mondiale de juniori şi seniori a dominat autoritar, deci mă uitam in ce maniera câştigă. Deci la el nici nu se pune problema. O să avem discuţii şi la nivelul CSM-ului. Cred că problema se pune din perspectiva de specialist cu pregătire. Un început n-ar fi greu, atâta timp cât ai bază materială. Că, dacă n-aveai bază materială, nici nu stăteai de vorbă, nici nu discutai. Puteai să ai cinci specialişti, ce făceai? Îi trimiteai la Amara, pe malul lacului?

Noi am avut nişte iniţiative la nivelul Direcţiei, pentru a ne dezvolta noi, la nivel judeţean, fără ajutorul Ministerului, în ideea de a duce copilul în contact cu sportul, de a se informa. Eu mă gândesc la mine când eram copil, că m-am dus pe la 7 secţii de curiozitate. Am fost şi la box, şi la atletism… Voiam să văd cu ce se mănâncă, cu ghilimele de rigoare. Eu chiar mă gândeam, acum nu ştiu ce va fi. Ministerul a spus că va fi un proiect care va fi repetat şi ar fi păcat să nu. Să vedem cum va fi. Dacă nu, să încercăm să-l facem noi la nivelul judeţului, prin Direcţia Judeţeană de Sport. Nu s-au cheltuit mulţi bani, a fost ceva modic, dar să vedem cum ce va mai fi, că suntem în situaţii neclare. Dar, una peste alta, chiar am discutat la telefon cu un domn secretar de stat de la Minister. Îmi cerea nişte situaţii. I-am zis: Domnule, e oarecum prea devreme, lăsaţi-ne că de abia acum se concretizează rezultatele proiectului. Pentru că a început şcoala şi urmează să formăm grupe. Dar, din punctul meu de vedere, cred că a fost un succes, pentru că m-am implicat direct şi am văzut cu ochii mei ce se întâmplă. Deci, aici este problema, în a aduce copilul în situaţia în care poate lua contact cu sportul. Apropo de părinţi, chiar mi s-a părut o preocupare din partea multora de a aduce copilul la sport”, a precizat directorul DJS Ialomiţa, Marin Cruţu, în studio-ul emisiunii „Subiectul Zilei”, la Radio Fresh FM.

„O spun cu riscul de a supăra, cred că este o oarecare delăsare din partea unora”

În acelaşi context, Direcţia Judeţeană ar putea implica Inspectoratul Şcolar Judeţean pentru o mai bună promovare a sportului, prin profesorii de educaţie fizică din şcoli. Elevii ar putea să-şi descopere o posibilă înclinaţie pentru un anumit sport dacă profesorii ar face o triere, să vadă care are aptitudini în scrimă, în atletism, în fotbal, în handbal, iar apoi i-ar îndemna către cluburi. Însă, este o lipsă de implicare a multora dintre profesori, care preferă să privească situaţia de pe margine. Din acest motiv, mulţi copii neglijează orele de sport, participarea la olimpiade având un nivel foarte scăzut. „O spun cu riscul de a supăra, cred că este o oarecare delăsare din partea unora. Eu nu dau nume, dar am colegi pe care îi ştiu aşa, la nivel de profesori de sport. Ce mă deranjează pe mine în mod special – şi o spun acum să-mi motivez punctul de vedere – este că avem o foarte, foarte slabă participare la olimpiadele sportului şcolar. Există o competiţie în Inspectoratul Şcolar în care şcolile ar trebui să-şi ducă elevii să participe la cross, la şah, la tenis de masă, de sporturile de echipă nici nu mai zic – fotbal, handbal, volei. Eu am predat foarte mult la catedră. Obişnuiam să mă duc la orice. Dacă aveam un copil bun la tenis de masă, cu el mă duceam la tenis de masă. Sau la cross. Nu se poate să nu îţi selectezi tu cei mai buni copii din şcoală care stau bine la alergări şi să nu-i duci la un cross. Deci de aici pleacă hiba. E şi o nepăsare din partea unor colegi. Pe unii îi invocă partea financiară şi zic: Ce, câştig ceva? sau: E weekendul meu. Că, de regulă, acestea sunt activităţi extraşcolare care se fac în timpul liber. Eu aş legifera o astfel de chestie şi aş face ceva prin obligativitatea în fişa postului. Un profesor de educaţie fizică lucrează în curriculum cu programa şcolară. În programa de educaţie fizică sunt foarte multe ramuri sportive, unde tu trebuie să-ţi faci programul. De regulă, aici apare atletismul care are atâtea variante, cu sărituri, alergări, aruncări. Mai sunt probe sportive, gimnastică, acrobatică şi aerobică, de regulă practicate pe timp de iarnă, cu calităţile pe care trebuie să şi le privezi, forţa şi rezistenţa. Deci, atâta timp cât tu ai obligativitatea să faci acel program, nu poţi să nu vorbeşti de practicarea unor ramuri sportive la nivel de educaţie fizică. Fotbalul e peste tot în şcoală. Am văzut că handbal se joacă mai mult sau mai puţin, iar baschetul e, şi el, cu semnul întrebării. Sunt şcoli care nu mai au nici panouri. Voleiul, nu ştiu dacă se mai joacă în multe şcoli, cred că le numărăm pe degete. Ei, dacă ar fi fost obligativitatea, prin fişa postului a fiecărui professor… Domnule, să mergi la 2 – 3 competiţii, tu ţi le alegi, unde vrei tu, la cross sau unde ţi-e ţie mai uşor, dar eşti obligat să reprezinţi şcoala la cel puţin 3 ramuri sportive în cadrul Olimpiadei Sportului şcolar. E, atunci o să vedeţi cum vor sta lucrurile”, a încheiat Marin Cruţu, directorul Direcţiei Judeţene de Sport Ialomiţa.

Petruţa RIDICHE