„Actul Unirii de la 1859 dovedeşte cât de important este ca o naţiune să aibă lideri cu un proiect politic, bine pregătiţi şi curajoşi”

Europarlamentarul Dan Motreanu (prim vicepreşedintele PNL) a ţinut şi el să omagieze cei 164 ani de la Unirea Principatelor Române, înfăptuită la 24 ianuarie 1859. Acesta a scos în evidenţă că importantul act istoric a fost posibil datorită curajului liderilor politici din aceea vreme. Plecaţi la studii, la mari universităţi din Franţa şi Germania, aceştia au descoperit ideile liberalismului, naţionalismului, principii moderne de organizare a societăţii. Ca atare, au considerat că este de datoria lor să se întoarcă acasă şi să le pună în practică pentru a îndeplini năzuinţele poporului.
Elita politică a avut o strategie ingenioasă: dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, ca domn al Moldovei şi al Ţării Româneşti. Politicienii români au folosit din plin contextul european favorabil. În urma înfrângerii suferite în „Războiul Crimeei”, trupele ruse au fost nevoite să se retragă din Principatele Române, pe care le ocupaseră în 1853.
Printre cei care au jucat un rol crucial în desfăşurarea evenimentelor s-au numărat şi tineri politicieni români de orientare liberală, precum Mihail Kogălniceanu, fraţii Ion C. Brătianu şi Dimitrie C. Brătianu, Ion Ghica, fraţii Golescu şi C.A. Rosetti. Ion Brătianu a avut un rol hotărâtor în dubla alegere a lui A.I. Cuza, atunci când, în Bucureşti, unioniştii păreau că pierd în faţa separatiştilor, iar el împreună cu C.A. Rosetti au ridicat populaţia din Bucureşti şi împrejurimi pentru a impune dubla alegere. Unirea din 1859 a fost puternic sprijinită de Franţa. Ion C Brătianu îi prezintă, în 1853, împăratului Napoleon al III-lea , în numele exilaţilor români, un Memoriu prin care aduce argumente importante: Ţara Românească, Moldova, Basarabia – aceasta din urmă, parte integrantă din Moldova, dar încorporată cu forţa de Rusia în 1812, pot forma un stat …şi care poate reprezenta şi o barieră serioasă între Poartă şi Rusia. „Reformele iniţiate după Unirea Principatelor au fost de inspiraţie occidentală: reforma agrară, secularizarea averilor mănăstireşti, legea educaţiei şi Codul Civil. Unirea a fost recunoscută doar pe durata domniei lui A.I. Cuza, dar a fost consolidată prin acceptarea tronului Principatelor Unite de către domnitorul Carol de Hohenzollern – Sigmaringen, cel care se bucura atât de sprijinul Franţei, cât şi de cel al Prusiei, sub care România şi-a cucerit Independenţa. Actul Unirii de la 1859 dovedeşte cât de important este ca o naţiune să aibă lideri cu un proiect politic, bine pregătiţi şi curajoşi. De asemenea, arată cât de importantă este solidaritatea dintre clasa politică şi popor pentru îndeplinirea obiectivelor naţionale. De asemenea, este o dovadă, şi nu singura, că sprijinul pentru modernizarea şi prosperitatea României poate veni doar din Vest. Cei care se raportează la Rusia ca la un model de conducere ignoră lecţiile dure ale istoriei”, a subliniat europarlamentarul liberal.

Ramona BUTNARIU