„Aceste legi nici măcar nu trebuiau să atingă masa Parlamentului, ci să fie rupte în Piaţa Victoriei”

Noul an şcolar a debutat deja, din 5 septembrie 2022, cu schimbări majore pentru cei peste 3 milioane de elevi. Iar potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică şi ale Ministerului Educaţiei, numărul de elevi, preşcolari şi antepreşcolari este cel mai mare din ultimii 6 ani. Toate bune şi frumoase la nivel declarativ. Este bine că numărul elevilor a crescut, dar trebuie să li se asigure şi cele mai bune condiţii pentru a învăţa. Însă, problema învăţământului românesc este că sistemul se află într-o continuă reformă, dar nu se schimbă nimic. Bunăoară, astăzi, un elev de 14 ani are câte şapte ore pe zi de şcoală, aproape cât un job full time, faţă de 5 ore, cât ar trebui. Un elev de clasa a şaptea cară zilnic un ghiozdan cu o greutate de 6-7 kilograme de caiete, cărţi, caiete suplimentare pentru fiecare materie. Peste 740.000 de elevi sunt înscrişi în prezent în învăţământul gimnazial. Aceştia muncesc aproape ca un adult angajat şi ar trebui să beneficieze de alocaţii mai mari, în primul rând. Apoi, de burse.
Astfel a declarat la Radio Fresh FM, în cadrul emisiunii „Subiectul Zilei”, Rodica Boancă, senator AUR Ialomiţa. În opinia sa, problema fundamentală a învăţământului românesc este că nu a avut niciodată, pe parcursul celor 32 ani de la Revoluţie, o viziune de ansamblu. Anume o viziune pe termen lung şi foarte lung. „Am copiat modele din toată Europa. Vin cu tot felul de inepţii, dar niciodată nu se gândesc la ce se întâmplă în şcoală cu adevărat. Ei au copiii pe la şcoli particulare sau prin străinătate şi sunt deconectaţi complet de realitate. Am fost siderată să merg la o întâlnire cu ministrul Educaţiei, cu nişte secretari de stat, cu o doamnă ce a realizat aceste legi, pe care doreşte domnul Câmpeanu să le introducă. Sunt nişte inepţii de legi numite reformă. Le voi duce un text data viitoare ca să vadă şi ei ce înseamnă reformă. Problema esenţială e că aceşti oameni nu conştientizează ce se întâmplă în teren. Habar nu au care este diferenţa între învăţământul universitar şi preuniversitar, regulamentul, ce poţi să faci în calitate de profesor, ce nu ai voie. Habar nu au de vârstele psihologice ale copilului şi de felul în care se modifică, de la clasa primară până la liceu. Sunt lucruri elementare, fără a mai vorbi de psihopedagogie, pedagogie, etc. Deci sunt totalmente deconectaţi, nişte oameni care au trăit din funcţie în funcţie, din numire politică în numire politică. Sunt incapabili să facă ceva bun pentru şcoala românească. Pur şi simplu sunt incapabili, căci nu s-au dus acolo cu o viziune, nişte repere…Din punctul meu de vedere, dacă tot mergem pe modele, ar trebui să luăm totuşi unul viabil, pe care îl putem îmbunătăţi şi adapta. Ar trebui să luăm modelul american, care nu e neapărat al americanilor. Este un model care a arătat că ridică foarte mult din povara aceasta a timpului pierdut, a ineficienţei. Nu zic că programa ar trebui să fie la fel de relaxată ca acolo. Cred că ar trebui să se respecte totuşi nişte rigori. Dar să fie cinci ore obligatorii pe săptămână şi, în rest, la alegere. Să fie puse la dispoziţie vestiare unde să-şi lase copiii materialele şi ghiozdanele. Copiii nu vor scăpa de ghiozdane până când nu vom aduce programul Şcoala după şcoală, în toate formele de învăţământ. Atunci va trebui să existe vestiar, copilul îşi va face temele la şcoală, o activitate sportivă, educativă. Va pleca acasă sătul, cu temele făcute, la ora cinci. Aşa va putea petrece apoi timp doar cu familia. La noi, copiii ajung acasă la cinci şi până la ora nouă fac teme. Păi ce randament mai au să-şi facă temele şi a doua zi să fie odihniţi? Nu sunt de acord cu actualul sistem. E adevărat că este de pe timpul nostru, dar asta nu înseamnă că e şi bun. Este aberant ce se întâmplă”, a precizat Rodica Boancă, specificând că, la noi, cei responsabili de învăţământ când vor să facă o lege, de fapt, mai inventează nişte discipline. Şi, au umplut programa copiilor cu tot felul de discipline care se puteau include la altele.

„Toaleta din curte are foarte mare legătură cu gradul de confort al copilului în şcoală”

În ce priveşte situaţia şcolilor din România, în decembrie 2020, Guvernul României a aprobat un memorandum în care scria că peste o treime dintre şcoli sunt fără toalete interioare şi nu au autorizaţie sanitară. Concret, potrivit documentului situaţia ar sta în felul următor: 12.712 clădiri şcolare nerenovate; 4.414 şcoli care folosesc sobe pentru încălzire; 5.826 de şcoli care nu au autorizaţie sanitară; 3.884 nu au surse de apă adecvate; 6.180 de şcoli nu au toalete interioare; 12.359 de şcoli nu au rampă de acces; 15.007 şcoli nu au toalete adaptate persoanelor cu dizabilităţi. Aproape 4.000 de şcoli din România funcţionează fără autorizaţie de securitate la incendiu. Între timp, o parte din probleme s-au mai rezolvat. Una care a stârnit indignare a fost şi este cea a toaletelor din fundul curţii. În luna mai a acestui an, un număr de 126 de unităţi de învăţământ preuniversitar de stat erau pe lista aprobată de Guvern pentru primirea de fonduri ca să construiască toalete, în locul latrinelor existente. Tot atunci, ministrul Educaţiei a anunţat că dacă aceşti bani alocaţi acum vor fi investiţi, conform planului, ar mai rămâne 199 de structuri cu latrine. Însă, nemulţumirea vine pe fondul că ministrul Sorin Câmpeanu a spus, la un moment dat, că nu are legătură toaleta din curte cu calitatea educaţiei. „Asta este situaţia. Politicienii noştri dragi, care ne conduc, asta ştiu să facă: să ne sfideze, să ne jignească. Uite, metrul cub de lemne costă 1.500 lei. Nu ştiu dacă domnul ministru ştie cât costă un metru cub de lemne. Iar toaleta din curte are foarte mare legătură cu gradul de confort al copilului în şcoală. Şi, de siguranţă, pentru că au fost foarte mulţi copii care au murit în latrinele din curţile şcolilor…Nu mai zic că nu s-a construit o şcoală, în ultimii 32 de ani, de la zero. Multe şcoli sunt perimate, învechite şi mucegăite. Nu mai zic de faptul că nu au bănci copiii. Au tot nişte bănci rupte. Nu au laboratoare şi multe altele. Dar ce vrea domnul ministru să facă? Digitalizare, excelenţă. Talpa ţării, totul, trebuie să fie numai pe excelenţă şi pe elitism, atât. Genii sunt 1-2, după generaţie. Restul suntem masă, care ne facem treaba mai bine sau mai prost. Pe mine altceva mă revoltă. Ministrul acesta este prost intenţionat, prost sfătuit şi prost ghidat. Omul a terminat o agronomie, a stat numai în mediul universitar, a trecut dintr-o funcţie în alta. În afara faptului că i-aş aduce o lună de zile într-un sat din ăsta care are toaleta în curte – să se ducă domnul ministru iarna la toaleta din fundul curţii şi să se încălzească la soba cu lemne – este foarte revoltător pentru mine şi de neînţeles de ce părinţii nu iau nici un fel de atitudine în faţa acestor declaraţii. Pasivitatea aceasta a noastră, ca popor, este cea care ne va costa cel mai mult…Nu există ceva bun în intenţiile lor, să fie foarte clar. Eu i-am văzut, i-am auzit, i-am ascultat şi m-am convins. Oricât de mult am vrut să cred că există nişte minime dorinţe de a face şi bine, nici pomeneală. Asta pentru că ordinele vin de unde vin şi toţi sunt nişte oi. Dar, noi, populaţia nu trebuie să fim tot nişte oi. Asta este părerea mea şi mă supără foarte tare că sindicatele din învăţământ au pactizat cu puterea, că profesorii sunt dezbinaţi. Trebuiau acum să fie în stradă toţi: profesori, părinţi, elevi. Aceste legi nici măcar nu trebuiau să atingă masa Parlamentului, ci să fie rupte în Piaţa Victoriei, în faţa Guvernului. Toţi avem copii, ne gândim că-i dăm la şcoală ca să-nveţe o meserie, să aibă un viitor, să poată face ceva când noi n-o să mai fim în putere să-i ajutăm. Păi cum să facă ei ceva dacă sunt din ce în ce mai pierduţi, când nu se pune accent pe educaţie, ci doar pe nişte muşamalizări, ca să-şi mai facă ei nişte vile, vilişoare, bani să-şi tragă din tot felul de alte contracte?”, a punctat senatorul.

„Nu sunt de acord cu scoaterea tezelor”

Vizavi de renunţarea la trimestre, semestre şi trecerea la module, aceasta este cea mai mică problemă, după părerea Rodicăi Boancă. Însă, aici se iveşte totuşi o situaţie. Faptul că profesorul notează şi dă medii copilului doar o dată pe an, s-ar putea să-i facă pe mulţi să-şi piardă interesul. Undeva prin clasa a XI-a sau a XII-a – căci toată lumea se raportează doar la gimnaziu, uitându-i pe liceeni – interesul lor se va pierde strict pe materiile de Bacalaureat. „De asemenea, nu sunt de acord cu scoaterea tezelor. Din punctul acesta de vedere, structurarea pe module afectează cumva raportarea copilului la şcoală şi procesul de învăţare…Faptul că nu se mai iau în calcul a mediile claselor V-VIII pentru admiterea la liceu, asta e bine. Se iveau nişte situaţii – şi nu am nicio problemă, am foarte mulţi elevi din mediul rural – se crea o impresie măcar de discriminare. E adevărat că în unele şcoli din urban, notele se iau mai greu decât în unele din mediul rural. Intervine şi subiectivitatea, vezi copilul că e cuminte, că îşi dă silinţa. Contează şi faptul că în mediul urban, profesorii sunt în majoritate titulari, pe când în rural, suplinitori. Asta nu ar trebui să conteze foarte mult, dar afectează. Fiind suplinitori, ei nu au continuitatea de a sta la catedră. Atunci, situaţia mi se pare cumva echilibrată. Este un examen naţional şi se vede fiecare acolo unde trebuie să intre. Şi, gata. Alta este problema: dubla examinare la colegii. Exact despre ce vorbeam, elitismul. Eu sper să nu ajungă, căci voi acţiona la CNCD şi Instanţă, dacă această lege, cu aceste modificări, va trece. Nu poţi să supui un copil de 14 ani, să-ţi dea ţie două evaluări. E adevărat că nu-l obligă nimeni. Dar, dacă vrea copilul să meargă acolo. Nu este normal. Repet, oamenii aceştia amestecă lucrurile. Ei merg cumva pe ce funcţiona când eram noi elevi şi dădeam admitere la liceu. Dar noi dădeam un examen la liceu şi atât. Nu am dat două examene…Asta este cererea colegiilor care-şi doresc elitism, să nu mai vină decât cei cu situaţii, cu bani şi posibilitatea de a sponsoriza mai mult. Problema este însă alta. Noi nu prea mai avem copiii în şcoală, iar directorii respectivi, care au propus idioţenia asta, ar trebui să-şi revină puţin. România are atât de puţini elevi şcolarizaţi încât nu-şi permite aroganţe de felul acesta. Eu predau la Colegiul Naţional, dar nu sunt de acord cu aşa ceva. Asta înseamnă că discreditezi examenul naţional, îi subminezi puterea”, a subliniat Rodica Boancă.
Una peste alta, în curând, draftul final al legilor învăţământului, de la Ministerul Educaţiei, va ajunge în Parlament şi acolo va avea loc ultimă dezbatere înainte ca ele să fie adoptate. „Este foarte grav ce se întâmplă. Şi, repet: cea mai gravă este lipsa de reacţie a societăţii. Nu cred că este vorba de lehamite. Şi mi-e mie lehamite câteodată de tot, dar parcă nici nu pot să stau indiferentă când este în joc viitorul copiilor. Eu sper să se întâmple ceva şi să nu treacă aceste legi, să nu fie votate. Nici nu vreau să mă gândesc că ar putea să treacă, mai ales în forma aceasta…Nimeni nu a cercetat dacă vor fi efecte pozitive sau negative în urma implementării acestor măsuri. Dar eu spun că vor fi efecte negative, ca om de catedră, care ştie mersul lucrurilor şi vede copii cum sunt. În aceste condiţii, dacă legea trece, aşa cum e, învăţământul românesc are zero şanse…Mă aştept să iasă voci din rândul societăţii, şefi de promoţii, oameni care au trecut prin şcoală învăţând. Aşa aş vedea eu o emulaţie şi o reformare, cu 10-20 de oameni competenţi, cu viziune. Dacă rămânem în aceeaşi periferie, nu vom avea nicio şansă, niciunul…În final, vreau să le transmit copiilor, în acest nou an şcolar, să fie deschişi, să înveţe să-şi dezvolte gândirea critică, inteligenţa emoţională, să fie apropiaţi unii de alţii şi empatici. Îi îndemn să citească tot ce le pică în mână, să judece lucrurile, să nu se lase manipulaţi. Cred în copiii aceştia şi toate generaţiile pe care le-am avut. Colegilor le doresc să fie tari pe poziţie, să ia atitudine, pentru că situaţia aceasta ne va afecta pe termen lung şi foarte lung. Va fi destul de dură schimbarea”, a mai adăugat Rodica Boancă, senator AUR Ialomiţa.

Mihaela DUMITRU