Abuzul sexual asupra copilului şi semnele acestuia
• dintre cele 1.143 de cazuri de abuz sexual, 1.001 au fost abuz sexual asupra fetelor, iar în cazurile de exploatare sexuală, în 30 de cazuri dintre cele 34, victimele au fost fete
Organizaţia Salvaţi Copiii România atrage atenţia asupra etapelor prin care abuzatorul preia controlul asupra victimei, de la manipularea emoţională până la abuzul sexual agravant şi controlul exercitat asupra victimei. Dintre cele 12.761 de cazuri de abuz, neglijare şi exploatare comise asupra copilului, în 1.143 de cazuri a fost vorba de abuz sexual, iar în 34 de cazuri de exploatare sexuală a copiilor, potrivit datelor furnizate de ANPDCA, pentru perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2022. Dacă în ceea ce priveşte cazurile de abuz fizic şi emoţional, repartiţia pe sexe este comparabilă, în cazurile de abuz sexual vorbim preponderent de fete: astfel, dintre cele 1.143 de cazuri, 1.001 au fost abuz sexual asupra fetelor, iar în cazurile de exploatare sexuală, în 30 de cazuri dintre cele 34 , victimele au fost fete.
Studiul naţional lansat de Salvaţi Copiii România, în anul 2021, arată că aproximativ 3% dintre părinţi afirmă că, în ultimul an, copilul lor a fost victimă a abuzului sexual, în aproape două treimi dintre cazuri agresorul fiind o persoană necunoscută, iar 2,9% dintre adolescenţi au declarat că au fost obligaţi să întreţină relaţii sexuale împotriva voinţei lor, situaţie care confirmă nivelul acut de subraportare a abuzurilor sexuale comise asupra copiilor. Prin comparaţie cu rezultatele studiului similar din 2013, se remarcă o creştere semnificativă a procentului părinţilor care recunosc incidenţa abuzului sexual asupra copilului lor (de la 0,5% la 3,2%). Totuşi, Consiliul Europei estima în 2020, în Raportul referitor la punerea în aplicare a Directivei 2011/36/UE privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, că, în Europa, 90% dintre cazurile de agresiune sexuală asupra copiilor nu ajung în atenţia poliţiei ori a instanţelor judecătoreşti.
În comparaţie cu copiii fără istoric de abuz, cei abuzaţi fizic prezentau aproximativ de trei ori mai mult riscul de a suferi de o tulburare de dispoziţie şi de până la patru ori mai mult riscul de a avea o tulburare de anxietate. În special în comparaţie cu copiii neglijaţi, cei abuzaţi fizic sunt mai predispuşi în a dezvolta depresie, stimă de sine scăzută, ca urmare a comportamentului umilitor primit din partea persoanei care îi are în grijă sau ca urmare a unui comportament de tip dependent (Bifulco şi Moran, 1998; Crittenden, Claussen şi Sugarman, 1994).
De la manipularea emoţională, la abuzul sexual
Psihologul Salvaţi Copiii România, Mihaela Dinu explică mecanismele prin care copiii, cu predilecţie fetele, sunt vulnerabilizaţi şi devin victime. Astfel, manipulatorul emoţional subminează încrederea în propria judecată a victimei. Acesta cunoaşte bine psihologia copilului şi adolescentului. Se apropie de copii, de fete în general, le câştigă încrederea şi este atât de convingător, încât determină victimele să se îndoiască de propria judecată. Agresorul caută cu grijă victimele, creionându-şi un profil pe care îl urmăreşte. De cele mai multe ori, sunt fete din medii sociale precare, cu grad crescut de vulnerabilitate, lipsite de educaţie şi fără suport din partea familiei. Abuzatorul se prezintă ca o persoană înţelegătoare şi empatică faţă de victimă, îi promite că o va proteja şi o va ajuta dacă aceasta rămâne apropiată, fidelă. Se foloseşte de mesaje directe sau de mesaje subliminale pentru a manipula emoţional şi sexual victima. Poate inventa o serie de pericole venite din partea comunităţii, oferind apoi soluţii pentru a întări imaginea proprie ca fiind cea a salvatorului. Atunci când lucrurile nu funcţionează astfel, abuzatorul induce frica, teroarea, recurge la ameninţări şi violenţă fizică, pentru a putea manipula şi abuza victima. Teama este un puternic factor de influenţă a comportamentului şi astfel abuzatorul ajunge să-şi atingă obiectivele. În multe dintre cazurile de abuz emoţional şi sexual regăsim sindromul Stockholm, acesta fiind considerat un sistem de apărare a creierului în situaţii traumatizante. Cineva care suferă de sindromul Stockholm ar putea avea sentimente confuze faţă de agresor, inclusiv: dragoste, simpatie, empatie, dorinţa de a-l proteja, recunoştinţă atunci când agresorul o tratează uman sau nu îi face rău fizic şi să dezvolte emoţii negative faţă de oricine ar încerca să o ajute să scape din mediul abuziv sau are idei şi comportamente diferite de cele ale abuzatorului. Se creează în mintea victimei o disonanţă cognitivă, victima ajunge să facă ceva ce nu vrea să facă. Panica, frica, teroarea (disonanţa cognitivă) sunt atât de mari, încât mecanismele de a le combate nu mai pot face faţă. Când disonanţa cognitivă este activată începe să fie resimţită presiunea psihologică. Impactul traumei se extinde în domeniile de funcţionare lărgite ale copilului/adolescentului. Modul de relaţionare cu ceilalţi poate lua, de asemenea, forme rigide. Victimele pot avea pattern-uri limitate de interacţiune, replicând modele şi scheme primare de nesiguranţă şi susceptibilitate dezvoltate în urma unei relaţii abuzive.
De peste 32 ani, Salvaţi Copiii dezvoltă programe pentru combaterea şi prevenirea oricăror forme de violenţă sau abuz asupra copiilor, prin acţiuni directe de educaţie şi consiliere pentru copii, părinţi şi profesionişti din domeniu, prin colaborarea cu autorităţile, în vederea îmbunătăţirii cadrului legislativ specific şi prin campanii ample de conştientizare a publicului larg privind reducerea nivelului de acceptare socială a pedepselor corporale şi a tratamentelor umilitoare asupra copiilor, încălcări grave ale drepturilor lor la protecţie şi sănătate.
Ramona BUTNARIU
