4 din 10 copii, ai căror părinţi lucrează în alte state, au mama plecată

• 58% dintre mame se întorc în ţară o dată pe an, 5% vin să-şi vadă copiii o dată la doi ani sau mai rar • Salvaţi Copiii România duce în tabere estivale 1.000 de copii cu părinţii plecaţi în alte state

Dintre cei 536.000 de copii cu părinţi care lucrează în alte state, 4 din 10 (232.000 de copii) au mama plecată. Mai mult, 77.000 dintre ei au rămas în ţară în grija rudelor, ambii părinţi fiind nevoiţi să lucreze peste graniţe. Majoritatea mamelor, 58%, se întorc o dată pe an acasă, 14% se întorc de două ori pe an, 21% de trei ori pe an sau mai mult, însă există şi un procent de 5% de mame ce se întorc o dată la doi ani sau chiar mai rar. În perioada iulie – august 2023, Salvaţi Copiii România organizează tabere la munte (în zonele Păltiniş – Sibiu şi Zărneşti – Braşov) pentru 1.000 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în alte state, incluşi în programele de suport ale organizaţiei din judeţele Dâmboviţa, Vaslui, Galaţi, Vrancea, Olt, Dolj, Constanţa, Tulcea, Hunedoara, Vâlcea şi Mureş.
Marcel este un băieţel de 9 ani plin de energie. El a crescut alături de bunică într-un sat mic, de când se ştie. Şi de când se ştie, mama vine să-l vadă vara şi de sărbători. Marcel vine la programul Salvaţi Copiii de un an. Când a venit prima oară, părea retras şi se descria ca fiind copil cu mama departe. După câteva săptămâni, legase prietenii cu majoritatea copiilor. Era copilul blond care se joacă frumos, acceptat şi îndrăgit de restul copiilor din program. Mare i-a fost bucuria lui Marcel când a aflat că o să meargă în tabără. În cei 9 ani ai lui, fusese doar în oraşul din apropiere cu bunica la cumpărături, la doctor şi pentru rezolvarea unor probleme administrative.
Taberele se înscriu în seria activităţilor recreative şi de socializare din programele de suport ale organizaţiei, care au rolul, pe de o parte, de a ocupa timpul liber al copiilor cu activităţi relevante şi, pe de altă parte, de a preveni izolarea socială şi înstrăinarea acestora. Totodată, este stimulată dezvoltarea a diferite abilităţi ale celor mici, programul incluzând ateliere de dezvoltare personală, de dezvoltare a abilităţilor artistice, jocuri în aer liber, drumeţii în natură.
Gabriela Alexandrescu, preşedintele executiv al Salvaţi Copiii România, a subliniat nevoia copiilor cu părinţii plecaţi de a rămâne integraţi în comunitate şi de a nu se izola social: „Aceşti copii au nevoi psiho-sociale mult mai puternice decât cei care cresc cu părinţii alături şi astfel îşi pot manifesta emoţiile, pot povesti spontan ce li s-a întâmplat la şcoală. Unii dintre ei rămân în ţară doar în grija rudelor şi dezvoltă un sentiment acut de marginalizare. Taberele pe care Salvaţi Copiii România le organizează au rolul de a-i reconecta pe copii cu ceilalţi şi de a le oferi timp de calitate. Mulţi dintre ei nu au mai fost în tabere şi acest gest de normalitate îi ajută să se integreze social şi să trăiască bucuriile normale ale copilăriei”.

CONTEXT

Aproape 14% dintre copiii români, care au acum vârste între 0-17 ani împliniţi, 536.000 de copii, au avut cel puţin un părinte plecat la muncă în alte state în ultimul an, arată datele unui studiu naţional complex realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii România la finalul anului trecut. Italia (21%), Spania (17%) şi Austria (12%) sunt primele trei destinaţii de migraţie pentru muncă în cazul femeilor; în cazul bărbaţilor, acestea sunt Germania (24%), Italia (22%) şi Marea Britanie (14%). Aproape o treime dintre copiii care au fost întrebaţi (31%) declară că nu au fost de acord cu plecarea părintelui (părinţilor) la muncă în alte state. În medie, mama pleacă prima dată la vârsta de 6 ani şi 11 luni a copilului; a fost plecată, în medie, 3,2 ani din cei 4,5 în care copilul s-a confruntat cu migraţia mamei, iar dintre mamele plecate să muncească în alte state, 58% se întorc în ţară o dată pe an, relevă ancheta.
A. are 8 ani şi atunci când a venit pe lume, mama ei era doar o adolescentă. După ce a împlinit 18 ani, mama a plecat la muncă în afara ţării pentru a o putea creşte pe cea mică. Fiica a rămas în grija bunicii materne şi menţine legătura cu mama rar, în special de sărbători, când aceasta reuşeşte să ajungă acasă. La şcoală, A. a refuzat să povestească despre familia ei, pentru că nu era ca a celorlalţi copii, care aveau părinţii aproape. În timp a învăţat să-şi mascheze trăirile, emoţiile pentru a nu deveni o povară pentru bunica ei. A. este nelipsită de la activităţile din programul Salvaţi Copiii, are un talent nativ la pictură. Pentru ea, să meargă în tabără înseamnă prima ieşire din localitate.
Proiectele în cadrul cărora sunt organizate taberele sunt cofinanţate din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Capital Uman. Date relevante, care arată dimensiunea fenomenului copiilor rămaşi în ţară, în urma migraţiei economice a părinţilor şi ierarhia motivelor care au stat la baza deciziei de a pleca la muncă în alte state este aproximativ similară în cazul mamelor plecate şi al taţilor plecaţi, evidenţiindu-se următoarele aspecte: motivaţia venitului individual scăzut în cazul mamelor (36%) ocupă o pondere mai mare decât în cazul taţilor (32%); motivaţia îmbunătăţirii situaţiei generale a familiei ocupă o pondere semnificativ mai mare pentru taţi (33%), în comparaţie cu mamele (26%); motivaţia banilor pentru educaţia copiilor ocupă o pondere de două ori mai ridicată în rândul mamelor (11%) decât în rândul taţilor (5%); 87% dintre părinţii plecaţi în alte state în ultimul an obişnuiau/obişnuiesc să trimită bani aparţinătorilor/copiilor rămaşi în ţară.
Frecvenţa discuţiilor copiilor cu părintele plecat tinde să crească odată cu creşterea în vârstă a copilului, până la atingerea pragului de 14 ani pentru copil, după care tendinţa este uşor descendentă. Majoritatea copiilor vorbesc cu părintele plecat zilnic. 20% dintre adolescenţii (15-17 ani) care au un părinte plecat la muncă în alte state (unul din cinci) vorbesc cu el o dată pe săptămână sau mai rar. Principalul mijloc de comunicare cu părinţii plecaţi sunt platformele video (77%). În medie, copiii cu părinţii plecaţi la muncă în alte state merg semnificativ mai puţin la medic (2,2 ori pe an) decât copiii care nu se află în această situaţie (2,5 ori pe an), deşi nevoile medicale în cele două categorii nu sunt semnificativ diferite. Este de remarcat faptul că, dacă în cazul aparţinătorilor, 83% dintre aceştia declară că în decizia de plecare a părintelui a fost implicat şi copilul, ponderea în care copiii declară că au fost implicaţi este semnificativ mai mică (62%). Chiar dacă într-o pondere mică la nivelul populaţiei de copii, în general, toate comportamentele de risc declarate de către aparţinători caracterizează într-o măsură semnificativ mai mare copiii cu cel puţin un părinte plecat la muncă în alte state decât pe ceilalţi copii. Astfel, copiii cu cel puţin un părinte plecat la muncă în alte state au o probabilitate de cinci ori mai mare (560%) de a consuma frecvent alcool, în comparaţie cu ceilalţi; copiii cei cu cel puţin un părinte plecat la muncă în alte state au o probabilitate dublă, prin comparaţie cu ceilalţi copii, de a fuma frecvent; copiii cu cel puţin un părinte plecat la muncă în alte state au o probabilitate de şase ori mai mare de a genera conflicte cu ceilalţi copii (în corelaţie cu problemele de externalizare identificate anterior şi sentimentele negative pe care copilul le resimte); copiii cu cel puţin un părinte plecat la muncă în alte state au o probabilitate de peste şase ori mai mare de a consuma etnobotanice sau substanţe interzise, în comparaţie cu ceilalţi copii.
Deşi situaţia materială a familiilor cu un membru plecat la muncă în alte state este percepută a fi mai bună decât în cazul celorlalte familii, încrederea în evoluţiile viitoare la nivel de familie este mai reţinută, atât în privinţa performanţelor şcolare ale copiilor, cât şi în ceea ce priveşte starea de sănătate a familiei şi starea generală a gospodăriei. Astfel, aparţinătorii copiilor cu cel puţin un părinte plecat la muncă în alte state, au o probabilitate cu 11% mai mică decât ceilalţi respondenţi de a considera că în anul următor performanţele copiilor se vor îmbunătăţi; au o probabilitate cu 8% mai mică de a considera că în anul viitor starea de sănătate a familiei se va îmbunătăţi;
au o probabilitate cu 7% mai mică de a considera că starea gospodăriei se va îmbunătăţi în anul următor.
Amploarea fenomenului copiilor cu părinţii plecaţi la muncă în alte state a făcut necesară dezvoltarea unei reţele de servicii specializate destinate acestor copii. Organizaţia Salvaţi Copiii a creat astfel de servicii, adresate atât copiilor, cât şi părinţilor lor şi persoanelor în grija cărora au rămas copiii, începând cu anul 2010. Peste 14.000 de copii şi 9.000 de adulţi, persoane în grija cărora au rămas copiii sau părinţi, au beneficiat până acum de servicii de intervenţie directă. Peste 130.000 de persoane, părinţi, copii şi specialişti, au fost informate cu privire la impactul negativ pe care plecarea părinţilor îl are asupra copiilor rămaşi acasă, respectiv la obligaţiile ce le revin părinţilor la părăsirea ţării.

Diana ARON

CATEGORII
Împărtășească Acest

COMENTARII

Wordpress (0)
Disqus (0 )